Insula Mljet: Ulise si nimfa Calypso

Cea mai sudica dintre insulele mari ale Dalmatiei se numeste Mljet in limba croata, sau  Meleda in limba italiana; iar atractia ei principala este Parcul National Mljet, un paradis insular verde tipic Dalmatiei, ingrijit si pastrat absolut exemplar, asa cum numai croatii stiu sa o faca. O legenda locala spune ca Mljet este insula pe care nimfa Calypso l-a tinut captiv pe Ulise timp de sapte ani. Intre noi fie vorba, insula e atat de frumoasa, incat chiar si fara sa apara vreo nimfa tot esti in pericol sa ramai in ea mai mult decat ai vrea. Stiu bine ce zic, pentru ca si eu eram gata sa o patesc: desi am stat cu ochii pe ceas ca sa nu ratez ultimul vaporas inapoi spre Dubrovnik, m-am lasat furat de peisaj chiar cu putin inainte de plecarea navei si eram cat pe ce sa il scap. Una dintre regulile insulei este ca turistii nu au voie sa innopteze pe teritoriul Parcului National, asa ca am avut mare noroc ca am descoperit din intamplare o scurtatura pana inapoi in port, ceea ce mi-a permis sa sar in vapor in penultima clipa. 

Insula Mljet a fost locuita intai de colonisti greci, care o numeau Melita. Pe la inceputurile Evului Mediu ii gasim in Mljet pe slavii narentini, insula fiind disputata de principatul narentin al Paganiei si cnezatul Zahumlje; in secolul XII ajunge sub dominatia Serbiei, iar apoi sub cea a calugarilor din ordinul benedictin, stabiliti in manastirea benedictina de pe insula Sf. Maria (care este o insula ... pe insula Mljet). Iar din 1410 Mljet este sub stapanirea Ragusei, astfel ca in secolele urmatoare insula are acelasi destin istoric cu cel al republicii raguzane din Dubrovnikul de astazi.

Atractia majora a insulei o constituie Parcul National Mljet: insula este cat se poate de generos daruita de natura, cu doua lacuri gemene (Veliko Jezero - lacul mare, si Malo Jezero - lacul mic), cu insula Sf. Maria de pe lacul mic, pe care se afla si acum vechea manastire benedictina, cu un canal cu ape calme care uneste unul din lacuri cu apele Adriaticii, si cu unul dintre cele mai salbatice peisaje ale Dalmatiei; natura pare neatinsa aici de mana omului, insula fiind aproape complet acoperita de paduri de pini de Alep si de stejari. Cine iubeste natura sigur se va bucura de un colt de paradis cum este Mljetul, de apele sale limpezi, de linistea sa perfecta, de pinii care isi coboara crengile pana in apa lacurilor, de cele cateva casute cochete ascunse intre copaci, de plimbarile pe jos ori cu bicicleta pe potecile insulei.

Croatii merita, cu siguranta, toata admiratia pentru modul cu totul exemplar in care stiu sa isi ocroteasca natura: au impanzit Croatia cu o gramada de parcuri nationale superbe (Plitvice, vizitata deja de multi romani, Krka, Paklenica si Kornati), nu isi taie padurile, nu arunca gunoiul la marginea drumului, nu construiesc ca disperatii pe unde ii taie capul pe fiecare si in niciun caz nu ridica oribilitatile de vile demonstrativ-prospere de care e plina Romania, nu polueaza Adriatica si, in general, au un respect aproape religios pentru locurile cu adevarat splendide cu care i-a daruit Dumnezeu.

Chiar ma gandeam, plimbandu-ma printre copacii si apele din Mljet, ce ar putea ajunge ele daca timp de un an ar fi, printr-un farmec oarecare, pe mana noastra, a romanilor. Brrrrrr, mi-e groaza: parca si vad gramezi de gunoi, gratare sfaraind de mici cu mujdei si gramezi de sticle de bere, masini de fite parcate peste tot, copaci taiati salbatic, pitipoance etalandu-si nurii prin lacuri, cocalari musculosi pe post de Tarzani prin copaci, manele urlate la maxim cu eternele versuri cretinoide despre mertzane-bani-si-femei-sa-moara-dusmanii-mei, si tipetele vesele ale neanderthalienilor mioritici: un urias picnic manelist.