Lisabona: Belém

Belém inseamna in portugheza Betleem; habar nu am care e legatura acestui cartier din vestul Lisabonei cu acel loc din Tara Sfanta, insa stiu sigur ca daca vrei sa vezi ce inseamna goticul manuelin si sa iti faci o idee despre perioada de aur a istoriei portugheze - era descoperirilor geografice si a imperiului maritim portughez intins pe trei continente - trebuie sa vii in Belém.

Din Rossio, in centrul Lisabonei, am urcat intr-un tramvai din acela fotogenic (in tramvaiul 14, daca mai tin minte bine) si am pornit agale spre vestul Lisabonei, catre Belém. Am trecut prin dreptul uriasului Ponte 25 de Abril care traverseaza estuarul Tejo si m-am oprit intai la extremitatea vestica a Belém, la faimosul turn cunoscut ca Torre de Belém.

 

Inaltat in 1521 sub numele oficial de Castelo de São Vicente de Belém, turnul avea misiunea sa apere intrarea in fluviul Tejo de navele inamice venite dinspre ocean; e ridicat in stilul gotic tarziu specific portughez numit manuelin, dupa numele regelui portughez Manuel I (1495–1521) care a comandat mai multe constructii in acest stil si a finantat ridicarea lor din profiturile enorme obtinute de portughezi din comertul cu mirodenii in Orient in era descoperirilor portugheze. Legatura stilului manuelin cu era descoperirilor portugheze nu se opreste aici, pentru ca adesea intre motivele stilului manuelin se pot vedea si elemente marine ori reprezentari ale descoperirilor facute de cei doi mari navigatori portughezi, Vasco da Gama si Pedro Álvares Cabral.

Ceva mai incolo spre est se vede Padrão dos Descobrimentos, Monumentul Descoperirilor, inchinat navigatorilor portughezi care au facut posibila era de aur a descoperirilor portugheze, in care Vasco da Gama si ceilalti navigatori plecati de pe Praia do Restelo, din Belém, au explorat in corabii o mare parte a lumii si au contribuit la completarea hartii lumii cu nenumarate locuri care pana atunci erau necunoscute Europei. Urmare acestor descoperiri in sec. 16 Portugalia si-a adjudecat un imperiu maritim imens, intins in Africa, Asia si America, din China si Indonezia pana in Brazilia; dupa ce incepand din sec. 16 a pierdut majoritatea coloniilor sale in favoarea Angliei si Olandei, ultimele colonii portugheze s-au eliberat de sub tutela Lisabonei in 1961 (Goa, din India), 1975 (Insulele Capului Verde, Guinea-Bissau, São Tomé e Príncipe, Angola si Mozambic in Africa, plus Timor din Indonezia) si 1999 (Macau, din China).

Iar putin mai departe de tarm se intinde maiestuoasa capodopera cea mai frumoasa a stilului manuelin: Mosteiro dos Jerónimos, manastirea ieronimilor. Ridicata prin 1502 de acelasi rege Manuel, constructia a fost finalizata, dupa multe ezitari, doar vreun secol mai tarziu; iar misiunea harazita de Manuel calugarilor ieronimi adusi aici era cea de a acorda asistenta spirituala navigatorilor si marinarilor portughezi care plecau departe pe mare in era descopririlor. Iar in capelele de aici sunt ingropate cateva personaje cheie ale erei de aur a Portugaliei: printul Henric Navigatorul, care a fost initiatorul perioadei descoperirilor si care a adus prima cucerire portugheza de dincolo de mari, in 1415, Vasco da Gama, descoperitorul drumului maritim pe langa Africa pana in India, si Luís de Camões, poetul national al Portugaliei.

 

Si inca ceva: Torre de Belém si Mosteiro dos Jerónimos fac parte dintre cele sapte minuni ale Portugaliei si sunt inscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO, fiind singurele obiective din Lisabona pe aceasta lista; asa ca odata ajuns in Lisabona nu prea ai de ales: urca-te in tramvaiul 14 si vino in Belém, sa faci cunostinta cu regele Manuel, cu Vasco da Gama si cu ceilalti navigatori din era de aur a descoperirilor portugheze…