Prin Leiria (2): Óbidos, Orasul Reginelor

Toata lumea vrea la Óbidos, ne spunea Felipa, ghida micului grup (patru brazilieni si un roman) cu care am calatorit prin Leiria. De ce? l-a intrebat una dintre doamnele din Brazilia. O sa vedeti, a raspuns Felipa, si o sa-mi dati dreptate. Si asa este, Óbidos este un loc grozav de pitoresc, de care nu prea cum sa faci sa nu te indragostesti pe loc; asa ca firesc, castelul din Óbidos este si el considerat una dintre acele Sete Maravilhas de Portugal, cele sapte minuni ale Portugaliei.

Si trebuie sa recunosc ca pronuntarea corecta, conform standardului portughez, a cuvantului scris atat de simplu, Óbidos, este o alta provocare grozava pentru turisti: rostirea este ceva intre Obidush si Obdsh, conform felului de-a vorbi al portughezilor, care obisnuiesc sa rosteasca vocalele foarte inchis, aproape ca si cum nu s-ar auzi; insa tragand cu urechea cum vorbesc cei patru brazilieni din grup am inteles ca este un obicei pe care il are doar portugheza vorbita in Europa, nu si cea de peste ocean, din Brazilia: dimpotriva, brazilienii lungesc vocalele pe un ton cantat si jucaus, asa ca intelegeam binisor din ce spuneau ei si absolut nimic din ce zicea Felipa pe limba ei nazala si aproape lipsita de vocale. Portugheza imi pare a fi o limba grozav de frumoasa, dar uneori pur si simplu aveam impresia ca isi devoreaza vocalele...

In Óbidos exista doua atractii mari si late: satul traditional portughez cu case albe cu chenare ocru sau bleu (fiecare culoare fiind semn ca proprietarul este bogat sau ca are o fata de maritat, daca imi aduc bine aminte), unite de stradute pietruite, care e asa de placut incat ar ajunge ca sa-i justifice faima; dar se mai adauga si castelul vechi inca din vremea maurilor, refacut prin sec. 14 si astazi transformat in pousada, pensiune portugheza; si am citit prin ghid ca trebuie sa iti faci rezervare cu o gramada de timp inainte daca vrei sa te cazezi acolo, intrucat sa nu uitam, toata lumea vrea la Óbidos...

Pe cat e de fermecator pe atat e si de vechi Óbidos: a existat aici o asezare romana, dupa 713 o fortificatie araba, iar maurii au fost invinsi si goniti din Óbidos in 1148, de acelasi rege Afonso Henriques care a cucerit Lisabona, a intemeiat Alcobaça si mi-a pus pronuntia portugheza la foarte grea incercare... iar prin 1210 Óbidos a fost daruit de un rege portughez sotiei sale, dupa care a trecut prin mainile mai multor regine portugheze; asa ca in timp a capatat porecla de Vila das Rainhas, Orasul Reginelor.

Una peste alta prin locurile acestea mi-a mai ramas de vazut doar Tomar din ceea ce imi doream sa vad; aflat la mica distanta de Fatima, dincolo de limita estica a districtului Leiria, in Tomar se afla celebra manastire Convento do Cristo, inscrisa pe listele patrimoniului mondial UNESCO, iar orasul a fost resedinta cavalerilor templieri din Portugalia pana pe la 1300. Asa ca daca mai ajung pe acolo sigur voi ocoli Fatima cu ingerasii ei grasuni, zambitori si kitschosi si voi da o fuga pana la Tomar; se pare ca si acolo exista cel putin o poveste, cel putin la fel de frumoasa ca cele din Batalha, Alcobaça si Nazaré...