Ai reusit cumva sa ajungi in Palermo, capitala Siciliei? Atunci trebuie sa uiti imediat toate cliseele despre Palermo ca oras al Mafiei siciliene, de prin serialul „Caracatita” sau din alte filme cu mafioti; sansele ca un turist obisnuit sa dea de mafioti sunt teoretice; si in realitate nu Cosa Nostra este ceea ce face din Palermo un loc unic, ci faptul ca el este de multe secole capitala unor incredibile intalniri culturale intre occident si orient, nord si sud, Europa, Asia si Africa, catolicism, ortodoxism si islamism; deci daca ai ajuns in Palermo esti un norocos, asa ca nu iti mai ramane decat sa stii sa te bucuri de norocul tau.
Dar de ce ar fi Palermo atat de aparte? A fost infiintat de fenicieni in 734 i.e.n. sub numele de Ziz, iar cartaginezii l-au stapanit pana spre 254 i.e.n., a fost apoi oras roman cateva secole, avand numele de Panormus, dat de greci; cucerit de vandali in 440 si de ostrogoti in 488, prin 535 a ajuns in stapanirea bizantinilor, unde a ramas pentru trei secole; in 831 a fost cucerit de maurii musulmani veniti din nordul Africii, devenind capitala emiratului Siciliei; in 1072 a fost cucerit de normanzi, devenind capitala regatului normand al Siciliei, pana in 1194; dupa care in timpul lui Frederic II, faimosul imparat al Imperiului Romano-German supranumit Stupor Mundi (1194 - 1250), a fost practic capitala imperiului si unul din centrele lumii crestine; din 1282 a fost capitala Siciliei supuse Aragonului si ulterior Spaniei, pana in 1713; in fine, de-abia in 1860 a trecut in stapanirea Italiei unificate.
Stiu, este foarte greu sa distingi momentele importante dintr-o asemenea insiruire telegrafica de cuceritori ai unui oras cu o istorie de 2.700 de ani; asa ca va spun eu, cea mai buna perioada pentru Palermo a fost intre anii 831 si 1250, cand a fost pe rand capitala emiratului maur al Siciliei, apoi capitala regatului normand si pe urma capitala imparatului romano-german Frederic II, zis Stupor Mundi. Astfel, in jurul anului 1050 Palermo era o metropola musulmana bogata si splendida (caruia stapanitorii mauri ii spuneau Balarm sau pur si simplu al-Madinah, adica "Orasul"), avand o populatie de vreo 350.000 de locuitori, care il clasa drept cel de al doilea oras al Europei, imediat dupa Cordoba din Spania. Iar in era sa de aur, perioada normanda (1072-1194), Palermo era punctul de confluenta culturala dintre civilizatia occidentala adoptata de normanzi (care erau urmasii vikingilor stabiliti in Normandia franceza si adoptasera limba franceza si catolicismul), civilizatia araba adusa de maurii musulmani, civilizatia bizantina a grecilor ortodocsi si civilizatia mediteraneana, latina si catolica, a celor care aveau sa fie numiti mai tarziu italieni. Este adevarat ca in perioada normanda Palermo mai avea doar vreo 150.000 de locuitori, insa era o populatie enorma pentru acel timp, care facea din el cel mai populat oras al Europei; era bogat, prosper si bine administrat, iar locuitorii sai atat de diferiti dupa etnii, limbi si credinte traiau intr-o stare de armonie si toleranta cu totul neobisnuita pentru Europa de atunci.
Acum vine partea interesanta, pentru care era utila aceasta paranteza istorica: toti cei care au stapanit Palermo de-a lungul secolelor si-au lasat amprenta, intr-un fel sau altul, in ceea ce este astazi Palermo. Bizantinii, arabii, normanzii, catalanii si mai tarziu spaniolii pot fi identificati limpede in vechile cladiri construite in stil arabo-normand, in palatele ridicate in stil gotic-catalan, in barocul din timpul stapanirii spaniole sau in vestigiile din vechiul cartier arab La Kalsa, ramas de cand Palermo era capitala de emirat.
Palermo arabo-normand
Prima tinta turistica in Palermo ar trebui sa fie cladirile in stil arabo-normand, fara nicio indoiala. Iar prima pe lista lor ar putea fi Palazzo dei Normani (Palatul Normanzilor), un fost palat fortificat arab ridicat in cel mai inalt punct din Palermo, modificat la cererea contelui normand Roger dupa ce acesta cucerise Palermo in 1071; in Palazzo dei Normani trebuie vazute Cappella Palatina (construita in 1129 la cererea lui Roger II, are pe cupola un impunator Christ Pantocrator pictat in stil bizantin de artistii greci) si Sala di Re Ruggero (din 1140, avand un mozaic bizantin laic cu incantatoare scene de vanatoare si cu ornamente arabe).
Al doilea obiectiv in stil arabo-normand ar fi biserica San Giovanni degli Eremiti, fondata in 1132 si avand o alura unica datorita celor cinci cupole rosii, de origine araba; aflata la mica distanta de Palazzo dei Normani, San Giovanni degli Eremiti are si un mic claustru care merita vizitat, ce a apartinut acum multa vreme celei mai bogate manastiri din Sicilia; in al treilea rand, in Piazza Bellini se afla biserica San Cataldo din sec. 12, avand trei cupole (domuri) rosii a caror provenienta araba este evidenta, iar langa ea este biserica La Martorana, numita si Santa Maria dell'Ammiraglio; ridicata in 1143, La Martorana era faimoasa acum cateva secole pentru frumusetea ei aparte; insa din pacate arhitectura originala s-a mai pastrat astazi doar in turnul de clopot normand si in mozaicurile in stil bizantin din interior, actuala fatada, in stil baroc, fiind adaugata mai taziu.
In fine, turneul arabo-normand prin Palermo poate fi incheiat cu palatele alaturate Zisa si Cuba (din vestul orasului) si cu La Kalsa, vechiul cartier arab, in est; pana si numele Zisa vine de la cuvantul arab aziz, care inseamna minunat; pacat ca nu am vazut si Zisa cand am calatorit in Palermo, dar in fotografii asa si arata, minunata; cat priveste La Kalsa, aici s-a aflat un vechi fort arab, iar numele cartierului este tot arab, provenind din expresia araba Al-Khalisah, care inseamna „Aleasa”; refacut cu greu dupa bombardarea sa in al doilea razboi mondial, La Kalsa are inca destule cladiri in ruine, pe care ingeniosii palermitani le folosesc ca locatii originale pentru restaurante si galerii comerciale.
Catedrala din Palermo
Cea de a doua tinta majora a calatoriei prin Palermo ar trebui sa fie Catedrala din Palermo, inclusa de obicei in randul vestigiilor arabo-normande, dintr-o eroare destul de raspandita; este adevarat ca initial a fost ridicata in acest stil, insa ulterior a suferit atat de multe adaugiri si modificari masive (mai ales in sec. 14 si 15, ultimele fiind facute intre 1781 si 1801) incat astazi Catedrala din Palermo este o nebunie stilistica aproape imposibil de clasificat, in care se amesteca fara nicio jena stilul arabo-normand cu cel gotic, gotic catalan, renascentist si neoclasic. Probabil ca un cunoscator ar observa imediat melanjul arhitectural extrem pe care il propune azi Catedrala din Palermo, si poate chiar ar fi oripilat de un asemenea ghiveci stilistic; insa localnicii si turistii sunt incantati de ea si o vad frumoasa asa cum este. Pe mine m-a fermecat, si as spune ca tocmai amestecul de stiluri este ceea ce ii da o alura unica si o incadreaza perfect in tabloul heteroclit al orasului Palermo; insa interiorul ei este indeajuns de baroc incat sa nu imi spuna mai nimic, chit ca are si parti frumoase, cum ar fi monumentele funerare ale catorva membri ai dinastiei regale normande si a doi imparati romano-germani; din ele merita atentie sarcofagele contelui Roger, cuceritorul Siciliei, si cel al lui Frederic al II-lea, zis Stupor Mundi.
Initial pe locul Catedralei din Palermo pare sa fi fost o fortareata feniciana, iar apoi o biserica bizantina tranformata in moschee in timpul ocupatiei arabe: tipic siliciana o asemenea evolutie, nu-i asa?.. iar constructia de astazi a fost ridicata in 1185 de catre Walter Ophamil (Gualtiero Offamiglio), arhiepiscop de Palermo, consilier principal si fost tutore al lui William II cel Bun, rege al Siciliei intre 1166 si 1189. Exista si o frumoasa poveste cu intrigi medievale legata de catedrala din Palermo, care spune ca intre regele William cel Bun si puternicul sau consilier Walter Ophamil exista o rivalitate aprinsa, care l-a determinat pe rege (sustinut de cealalalt mare consilier, Matteo d'Ajello) sa construiasca in 1174 o noua catedrala la Monreale, numind in 1176 si un arhiepiscop de Monreale; ridicarea catedralei arhiepiscopale din Monreale a condus la micsorarea puterii lui Walter Ophamil, asa ca acesta, ranit in orgoliul sau, a poruncit in anul 1185 ridicarea Catedralei din Palermo; firesc, Catedrala din Palermo se voia a fi mult mai frumoasa decat cea din Monreale, iar prin ridicarea ei Walter Ophamil incerca sa isi recastige prestigiul in regat.
Alte atractii din Palermo
Dupa ce vei fi vizitat Palermo arabo-normand si Catedrala din Palermo (care sunt „lecturi obligatorii” in Palermo) poti trece la vizitarea celorlalte atractii: Palazzo Aiutamicristo si Palazzo Abatellis (care gazduieste muzeul sicilian de arte frumoase), ambele ridicate in stil gotic-catalan in La Kalsa; Quattro Canti („Patru Colturi”), inima orasului, conturata de cele patru colturi ale frumoaselor palate de la intersectia dintre Corso Vittorio Emanuele si Via Maqueda, ce impart Palermo in patru mari zone (Vucciria in nord, Capo la vest, Albergheria la sud si La Kalsa la est); Piazza Pretoria sau Piazza Vergogna, aflata la mica distanta de Quattro Canti si cunoscuta de puritanii palermitani ca „piata rusinii” din cauza nudurilor care impodobesc fantana monumentala construita aici in 1555; iar lista atractiilor din Palermo poate fi incheiata cu Teatro Massimo, Teatro Politeama, Catacombele Capucine (in care doritorii de senzatii tari vor fi intampinati de cadavrele mumificate ale unor palermitani de acum cateva secole) si La Cala, portul orasului.
La doi pasi de Palermo: Monte Pellegrino, Monreale, Mondello
In fine, la mica distanta de Palermo ar fi de vazut trei locuri: primul dintre ele este Monte Pellegrino, un deal stancos la nord de Palermo, ce ofera o priveliste excelenta catre portul din Palermo; micuta biserica de aici este inchinata Santei Rosalia, patroana sfanta a orasului; numita cu afectiune de palermitani La Santuzza (adica Micuţa Sfântă sau Sfântuţa), Santa Rosalia era dintr-o familie nobila de origine normanda si a parasit aceasta lume in anul 1166, in grota de pe Monte Pellegrino, unde se retrasese de multi ani; asa ca Monte Pellegrino este cel mai sfant loc pentru palermitani si unul din marile locuri de pelerinaj ale Siciliei; foarte original este interiorul bisericii, care de fapt este chiar grota sfintei; iar locul este dominat de o culme stancoasa ce imi amintea de inaltimile din jurul manastirii Montserrat din Catalonia.
Al doilea loc este Monreale, la sud-vest de Palermo, la care i-am dedicat o postare separata; in fine, daca ai chef sa faci plaja sau o plimbare pe malul marii poti merge la Mondello, unde e plaja favorita a palermitanilor, aflat la nord de Palermo si de Monte Pellegrino, Mondello este aglomerat si fitos, dar palermitanii sunt foarte mandri de plaja sa si o considera una dintre cele mai bune plaje ale Italiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu