Trogir: oraşul-muzeu

Trogir este mult mai putin cunoscut decat Split, iar eu nu auzisem absolut nimic despre el pana cand am inceput sa citesc despre Dalmatia inainte de calatorie; asa ca stiu, tentatia sa calatoresti prin Dalmatia centrala oprind in Split si trecand mai departe pe langa Trogir este enorma. Dar asta ar fi o eroare de neiertat, pentru ca Trogir este o adevarata bijuterie a coastei dalmate, cu nimic mai prejos ca Splitul, ci dimpotriva; imi aduc aminte de o fosta colega la care i-am spus una-alta despre Trogir, si care la intoarcerea din calatorie era grozav de incantata ca a mers pe mana mea si a stat acolo, si nu in Split sau in alta parte in Dalmatia centrala: spunea ca a avut in Trogir o vacanta de vis.

Asa ca in continuare voi povesti despre Trogir, un oras atat de frumos si atat de vechi incat este cunoscut ca "oraşul-muzeu". Si pentru ca imi place la nebunie muzica din Dalmatia, voi incepe povestea Trogirului cu o mica introducere muzicala, un cantec superb din Trogir; dar atentie, intai este indicat sa reduceti sonorul:

Istoria Trogirului incepe prin secolul III inainte de Christos, cand colonistii greci au intemeiat orasul Tragurion, numit mai tarziu de romani Tragurium, iar de venetieni si dalmatieni Traù. Orasul este asezat la vreo 27 de kilometri de Split, impartit in trei de apele Adriaticii: centrul istoric este pe o mica insula intre continent (tarmul Dalmatiei Centrale) si insula Čiovo, legata prin poduri de amandoua, o parte a orasului este pe continent, iar o a treia parte este pe insula Čiovo.


Ceva mai tarziu, istoria Trogirului medieval debuteaza umar la umar cu cea a Splitului, intrucat la inceputul secolului VII o parte din locuitorii Salonei distruse de avari si slavi au preferat refugiul in Trogir celui in palatul lui Diocletian; asa ca orasele de azi Split si Trogir sunt urmase ale aceleiasi metropole romane, Salona. Undeva prin 1123 Trogir este aproape complet distrus de invadatorii arabi. Un secol si ceva mai tarziu, este cat pe ce sa aiba din nou aceeasi soarta: regele maghiar Béla IV isi gaseste aici refugiul din fata hoardelor tatarilor, in 1242; dar in ultima clipa tatarii renunta la intentia lor de a cuceri orasul si de a-l face una cu pamantul, hotarand in mod inexplicabil sa se intoarca in Ungaria. Iar in 1420 incepe lunga dominatie venetiana, care a durat pana in 1797, cand Republica a pierdut Trogirul in favoarea habsburgilor.

Avand o traditie urbana continua veche de peste 2300 de ani, centrul istoric al Trogirului contine o intreaga colectie in aer liber de palate, biserici si turnuri construite in evul mediu intr-un amestec incantator de stiluri arhitecturale (romanic, gotic, renascentist si baroc venetian), din care vreo zece cladiri sunt tocmai din secolul XIII. Asa se face ca intreg centrul istoric (practic, toata insula Trogir) este numit in gluma de catre localnici "muzeul orasului". Trogir este cel mai bine conservat complex romanic-gotic nu doar din Adriatica, ci din toata Europa Centrala, asa ca centrul istoric al orasului este inscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Catedrala Sf. Laurentiu este construita in secolul XIII:

In piata Ioan Paul al II-lea (Trg Ivana Pavla II) de langa catedrala se afla aceasta loggia din secolul XIV sau XV (candva, tribunalul orasului), avand un turn cu ceas:

Pe insula Čiovo este cel de al treilea cartier al orasului:

Podul care leaga insula Čiovo de mica insula pe care se afla vechiul Trogir, care se arata in toata frumusetea sa venetiana:

In stanga se vede fortareata venetiana Kamerlengo:

Iar acesta este Riva, bulevardul de promenada al vechiului Trogir, pe malul canalului dinspre insula Čiovo:

Fortareata Kamerlengo, construita de venetieni pentru a apara orasul impotriva turcilor in sec. XV:

In stanga este vechiul Trogir, iar in dreapta este insula Čiovo; la mijloc este Riva, vazuta din Kamerlengo:

Din nou, insula Čiovo:

Si sigur trebuie remarcat si portalul vestic al catedralei Sf. Laurentiu, construita in secolul XIII, care este o adevarata capodopera; Radovan, artistul croat care l-a sculptat acum vreo sapte secole, nu a mai lasat nicio alta opera cunoscuta: