Biserici fortificate sasesti (1)

Cine ajunge prin partile Sighisoarei ar trebui sa stie ca se afla in mijlocul unui perimetru plin-ochi de comori istorice; nu doar Sighisoara e de vazut aici, ci si bisericile fortificate ridicate de sasi in satele dimprejur. Una peste alta, in zona, pe o raza de vreo 20 de kilometri, sunt concentrate nu mai putin de cinci monumente aflate pe lista UNESCO: Cetatea veche a Sighisoarei si bisericile fortificate din Biertan, Viscri, Saschiz si Darjiu; ceea ce inseamna ca in doua-trei zile poti vedea cel putin cinci comori istorice - o adevarata lovitura de gratie pentru un calator entuziast.

Cate o biserica fortificata in mai fiecare sat

Pe lista UNESCO in Romania sunt inscrise sapte biserici fortificate: cele patru aratate mai sus (Biertan, Viscri, Saschiz si Darjiu), la care se adauga cele din Valea Viilor si Calnic, inspre Sibiu, si cea de la Prejmer, la doi pasi de Brasov. Sase dintre ele au fost ridicate de sasi; iar despre cea de la Darjiu nu am gasit suficiente informatii, dar e posibil ca a fost ridicata de secui, dupa modelul celor ridicate de vecinii sasi. Insa cu totul sunt cateva zeci de biserici fortificate sasesti in zona Sighisoarei: de pilda, mergand din Sighisoara catre Agnita gasesti cate o biserica fortificata in aproape fiecare sat, chiar si in cele mai prapadite.

Ca specie arhitecturala, biserica fortificata mai este intalnita si in Franta, Germania si Austria, fiind caracterizata de functia dubla pe care o indeplinea: religioasa si militar-defensiva. In Transilvania construirea lor pe scara larga a urmarit apararea localitatilor sasesti de expeditiile turcesti la nord de Carpati, in secolul XV, dar primele biserici au fost fortificate mult mai devreme, impotriva tatarilor, de prin secolul XIII. Asa se face ca perimetrul Sibiu - Sighisoara - Brasov, delimitat la sud de Olt (Sachsenland, cum i s-ar putea spune) este zona cu cea mai mare concentrare de biserici fortificate din toata Europa: se spune ca ar mai fi pastrate peste 150; in alte cuvinte, „nicăieri în lume nu se regasesc atatea biserici fortificate intr-un perimetru atat de restrans”.

Firi extrem de practice, sasii au vadit preocupare mai degraba pentru aspectul utilitar, decat pentru estetica exterioara ori stilul arhitectonic al bisericilor cladite de ei; asa se face ca ele par severe, austere si oarecum impersonale, cu un stil arhitectonic nu foarte usor de definit (mai multe fiind ridicate initial in stil romanic, si modificate ori extinse mai tarziu in stil gotic); in schimb bisericile erau gandite atent pentru a permite utilizarea lor de catre locuitorii sasi ca fortarete de aparare impotriva asediatorilor turci; turnul clopotnita al bisericii era si punct de observare, si de aparare; existau ziduri in jurul bisericii, cu turnuri, porti intarite, brese de tragere; uneori corul bisericii era suprainaltat, pentru a putea fi deschise in zid guri din care sa se arunce smoala deasupra atacatorilor; intreaga populatie a satului se putea refugia in biserica si in curtea fortificata din jurul acesteia, iar pentru a putea rezista unor asedii prelungite, alimentele necesare (cereale si slanina) erau si ele depozitate in biserica; chiar si in zilele noastre a ramas in cateva locuri din partile Sighisoarei obiceiul ca slanina sa fie pastrata in turnul vechii biserici sasesti.

Intr-un cuvant, biserica fortificata era centrul vital al comunitatii rurale sasesti: inima ei pe timp de pace, scutul si bratul ei inarmat pe timp de razboi.

Bisericile fortificate din Apold, Bradeni, Agnita, Rechis, Valchid si Dârjiu

Biserica din Apold (Trappold) este la doar doi pasi de Sighisoara, pe drumul spre Agnita. Biserica hala in stil gotic e ridicata in decursul secolelor al XV-lea si al XVI-lea, dar se presupune ca cele mai vechi structuri ale bisericii sunt din al XIII-lea:

Biserica din Bradeni (Henndorf), de tip hala, este atestata intai in 1350:

Biserica din Agnita (Agnetheln) este construita in jurul anului 1409, pe temelia unei foste biserici in stil romanic; si in zilele noastre slanina se pastreaza agatata de barnele din tavanul turnului cizmarilor:

Biserica din Rechis (Reichesdorf), in stil gotic, a fost inceputa in ultimele decenii ale secolului XIV, si terminata spre mijlocul secolului XV:

Biserica din Valchid (Waldhütten), in stil gotic, a fost construita si fortificata cu ziduri undeva inspre anul 1507:

Si cateva case vechi sasesti, tot in Valchid:

Biserica din Dârjiu (Dersch in germana, iar in maghiara Székelyderzs ori Derzs), considerata una din cele mai reprezentative biserici fortificate secuiesti, se afla pe lista UNESCO din 1999. Initial ridicata in stil romanic, in secolele XIII-XIV, ulterior a fost reconstruita in stil gotic in a doua jumătate al secolului al XV-lea, iar fortificatia a fost terminata in jurul anului 1530. Frescele din interiorul bisericii, foarte frumoase desi partial distruse, au fost pictate in 1419, reprezentand scene din legenda Sfântului Ladislau al Ungariei. Si neaparat Darjiu trebuie abordat pe drumul dinspre Cristuru Secuiesc ori Odorheiul Secuiesc, si nu dinspre Mureni-Archita, cum am facut eu, de eram la un pas sa raman cu masina pe coclauri.

Cu slanina in podul bisericii, de paza la marginea Europei

Si uite asa, cu slanina in turnul bisericii si cu un ochi inspre trecatorile Carpatilor, de unde puteau aparea in orice clipa tatarii ori turcii, sasii au adus si au aparat civilizatia apuseana la aceasta margine de lume, au construit burguri ca acasa in Franconia, Flandra si Saxonia, au cultivat pamantul, au facut negot si mestesuguri. Pe atunci Transilvania era marginea Europei catolice; sau, cum s-ar putea spune cu ceva malitiozitate: era marginea Europei. Dincolo de Carpati incepea o alta Europa, diferita de cea catolica: ortodoxa, dominata cultural de Bizant, dominata militar si politic de nomazi turanici ori de slavi, iar mai tarziu adesea calcata in copitele cailor de tatari si de turci. O Europa atat de expusa vanturilor venite din stepele Asiei, incat uneori parea a fi o granita foarte avansata a acesteia.

Nu poti decat sa-i admiri pe sasi: harnici, priceputi in tot ce faceau, organizati si practici. Avand vocatie de civilizatori si de constructori: nicio natie nu a mai construit cat sasii in tot Evul Mediu romanesc. Nu am nicio legatura de rudenie cu vreun sas, din cate stiu, dar ii iubesc si sa le regret nespus de mult plecarea din Transilvania. O Transilvanie care ar fi de neinchipuit fara sasi: cele mai vechi orase transilvane au fost cladite de sasi, nenumarate sate dintre Tarnave si Olt au fost locuite de sasi, negotul si mestesugurile in Trasilvania au fost dezvoltate de sasi. Au construit, au muncit, au aparat, au organizat. Intr-un cuvant, au civilizat. Acum, Transilvania pare si schioapa, si oloaga fara sasi. Si mult mai saraca.

Am trecut acum vreo trei saptamani prin stravechi sate sasesti, afundate in tacere si tristete: case durabile, frumos aliniate, pustii si paraginite; rar, cate un batran sas iesit la poarta, asteptand resemnat urmatoarea vizita a rudelor din Germania, ori sfarsitul; si cel mai trist: singurii copii ce se vedeau pe ulitele acestor sate erau tigani. Of, Doamne, va sa zica asta e generatia de maine a satelor sasesti; viitorul lor...

p.s. s-ar putea sa iti placa si Biserici fortificate sasesti (2): Biertan, si Biserici fortificate sasesti (3): Saschiz si Viscri.