O dupa amiaza de aprilie, undeva langa Agnita. O margine de drum. O turma de oi, si cateva capre. Un cioban batran, si un baiat de vreo 10 ani, care nu prea parea dus pe la McDonald`s. Cativa miei, doi-trei iezi. Printre ei, un miel alb cu ochelari negri, despre care ciobanul mi-a spus ca fusese fatat cu o zi in urma. Se tinea cu greu dupa doamna, mama sa, si balanganea caraghios din picioare. Facea ce facea, si se mai aseza in iarba, sa isi odihneasca bietele picioruse. Ciobanul e multumit: ”se tine bine pe picioare”. Mai sta putin, cu gandul aiurea, apoi isi cuprinde turma in ochi si ofteaza resemnat: ”ooof, greu mai trece timpul cu oile”.
...O alta curgere a timpului. O alta lume. La doar doi pasi de tine e o alta lume.
...O alta curgere a timpului. O alta lume. La doar doi pasi de tine e o alta lume.
Hmmm... E aceeasi lume...in “slow motion”. O lectie, o atentionare subtila asupra unei iluzii – aceea ca, grabindu-ne, cistigam timp...Realitatea e ca viteza cu care gonim prin viata se insumeaza cu aceea a deplasarii noastre relative prin timp (de fapt, timpul curge constant, imperturbabil intre inceput si sfirsit, iar noi ne percepem “trecerea”...). Valoarea rezultantei e, pina la urma, alegerea noastra. Chiar daca, aparent, ai realizat foarte multe in unitatea de timp impunindu-ti o viteza sporita, paradoxal, constati ca nu ai TRAIT nimic. Ce fericit e ciobanul in lamentarea lui despre trecerea greoaie a timpului!...
RăspundețiȘtergerehmmm... si totusi nu e aceeasi lume. e o falsa perceptie, ca daca e aproape, este tot aici. distanta intre mine si ciobanul acela era enorma, chit ca am discutat cu el aproape o jumatate de ceas, la un metru unul de altul. eu pot simula participarea la lumea lui, iar el la fel - poate simula participarea la lumea mea. eu pot observa si aprecia argumentele lumii lui, iar el la fel... dar eu nu pot trai in lumea lui, si nici el nu poate trai in lumea mea.
RăspundețiȘtergereputem face experimentul alunecarii in lumea celuilalt doar ca pe o imersiune (intr-un alt mediu decat cel pentru care natura ne-a pregatit); iti tii respiratia, sau pui echipament de scafandru, si reusesti imersiunea un timp limitat; apoi trebuie sa iti iei iarasi aerul vital, asa ca vei iesi la suprafata, in mediul tau.
spatiul lui si spatiul meu au in comun doar cele trei dimensiuni „clasice”; a patra nu; timpul lui e diferit; nu doar cantitativ, ci si calitativ: timpul meu e un timp al materiei; (ma departeaza de mine, ma domina, ma invarte ca pe hamster in rotita lui - bietul animal nu stie de ce, nu il duce nicaieri, dar vrea inca o data si inca o data sa se mai invarta). timpul ciobanului e un timp al vietii; il lasa sa curga lin pe drumul lui.
timpul fiind diferit, rezulta ca si spatiile (lumile) noastre sunt diferite. quod erat demonstrandum.
ma enervezi :)... iar am devenit limbut.
Hmmm...hmmmm...hmmm...:-) Ai uitat o dimensiune: aceea a subiectivismului perceptiei. Perceptia e A TA sau A MEA, nu poate fi falsa sau adevarata. Sint diferite pentru ca, spunea o cunostinta-blogger si mare dreptate avea, "sintem diferiti si trebuie sa acceptam asta" (E tocmai una din axiomele mele fundamentale, deci adevarul ei nu mai trebuie demonstrat).
RăspundețiȘtergereCiobanul TRAIESTE. Noi ne chinuim sa "intindem" timpul.
Lumea e aceeasi. Perceptia nostra asupra ei genereaza iluzia de "lumi diferite".
q.e.d. et demonstratum est!!!!
O sa te "enervezi"...pe cite pagini? :-))) Si mai ziceai de mine ca-s "nevorbita"...
ntz, nu e vorba doar de perceptie. perceptia ta in Barcelona, in Aquarium, langa bazinul cel mare plin de rechini, ar fi ca faci parte din aceeasi lume ca si rechinul. firesc, din moment ce v-ar desparti doar un geam de sticla, si cativa centimetri. nimic mai fals. tu nu poti trai in lumea lui, iar el nu poate trai in lumea ta. geamul desparte doua lumi diferite. si tot geamul da iluzia fuziunii lor in una singura.
RăspundețiȘtergerein acelasi punct pe harta poti fii in lumi diferite. nu e nevoie de pagini multe pentru atata lucru, asta e...
am zis eu asa ceva? oi fi gresit... tot omul greseste. ma vei putea ierta vreodata?
In sens invers:
RăspundețiȘtergeresinceritatea nu poate fi gresita sau adecvata, ci se ia ca atare; "simularile" au nevoie, uneori, de a fi iertate. De zis ai zis, dar numai tu stii unde te incadrezi ;-)
De acord cu prima parte; nevoia de "pagini multe" si-o stabileste, insa, fiecare; unii sint "limbuti" din fire, altii doar in anumite conjuncturi, unii se chinuie sa vorbeasca, altii se chinuie sa taca.
De acord cu extrapolarile, da parca e cam mult...Nu de alta, dar, dintre toate vietuitoarele planetei, se pare ca doar oamenii constientizeaza existenta trecutului si a viitorului. Iar Aquarium a fost singura chestie din Barcelona care m-a lasat rece. Am admirat grandoarea si...cam atit. Ba nu, de fapt mi-a ramas undeva imaginea a doi tineri care s-au sarutat si s-au dezmierdat doua ore, cit am stat la coada la bilete. Aveau ceva...altceva...Erau atit de absorbiti sa se descopere, incit cred ca ar fi un exemplu mai potrivit despre coexistenta mai multor lumi intr-un acelasi spatiu. Lumea lor era determinata, insa, tot de proiectia acelui "ceva" din interior: traire, perceptie, prejudecata...
Se pare ca pot umple mulye pagini despre subiectul asta; mult prea multe pentru gustul unor taciturni...