Om Mani Padme Hum

Stiam ca este una dintre marile mantre ale buddhismului. Primul contact cu ea: imediat dupa sosirea in India, la aeroport; urcand in masina cu care trebuia sa facem drumul din Delhi pana in Dharamshala, am vazut mantra scrisa pe un fel de stegulet, agatat la loc de cinste inauntru; cu litere tibetane si latine, in rostirea tibetana: Om Mani Peme Hung. Rinku, soferul nostru nepalez, nu mai agatase nimic pe langa ea.

Ajungand in Dharamshala, am auzit aceeasi mantra in templul mare, cantata pe mai bine de o mie de voci in fiecare dimineata, inainte de a incepe invataturile cu Dalai Lama.

Apoi am putut auzi cantecul zilnic, pe strazile Dharamshalei. Facea parte din aerul Dharamshalei: Turnul Babel, mai putin problema de comunicare intre oameni.

Este mantra lui Avalokiteshvara, numit Chenrezig de tibetani, bodhisattva al compasiunii. Asociata adesea cu Dalai Lama, acesta fiind vazut de buddhisti ca reincarnare a lui Avalokiteshvara.

Daca Dharamshala ar fi un film, cu siguranta Om Mani Padme Hum ar fi coloana lui sonora. De Oscar.

Uneori vreau sa ascult iar pacea Dharamshalei. Si e simplu, ascult Om Mani Padme Hum.