Marile manastiri buddhiste din Tibet

Istoria recenta a manastirilor buddhiste tibetane din Tibet este una nespus de tragica: avand vechimi impresionante si continand comori inestimabile de arta buddhista tibetana, ele au cunoscut din plin tavalugul barbar al distrugerilor de dupa ocupatia chineza din 1959 si din timpul Revolutiei Culturale; au fost bombardate cu tunurile, pradate si incendiate de Garzile Rosii, iar calugarii au fost masacrati sau obligati sa fuga. Dupa anii `80 a inceput reconstructia manastirilor, insa majoritatea lor au ramas doar fantome jalnice ale gloriei de altadata; iar pentru unele din ele au fost construite replici in exil, in lumea libera, in asezarile de refugiati tibetani din sudul Indiei.

Exista un stereotip clar in istoria recenta a acestor manastiri: intai distrugerea de dupa 1959, datorata chinezilor, iar apoi reconstructia din ultimii ani. Si chiar daca distrugerile au produs pierderi ireparabile nu doar pentru tibetani, ci pentru intreaga umanitate, se vede limpede cum speranta si renasterea isi fac loc, usor-usor, in mult-incercatele manastiri tibetane.

Samye, cea mai veche manastire buddhista din Tibet

Samye Gompa este prima manastire buddhista construita in Tibet, foarte probabil intre anii 775 si 779, sub patronajul regelui tibetan Trisong Detsen. Se afla in valea Yarlung, nu departe de prima capitala a Tibetului, orasul Tsedang, si de prima constructie din Tibet, Palatul Yungbulakang.

Traditia spune ca invatatul buddhist Shantarakshita a initiat construirea manastirii, insa cel care a reusit sa o duca la bun sfarsit, invingand opozitia spiritelor malefice ale locului, a fost marele maestru Padmasambhava. Parinte al buddhismului tibetan si apostol al buddhismului tantric, Padmasambhava este considerat de tibetani drept Al doilea Buddha si este venerat in intregul Tibet ca Maestru al maestrilor, fiind cunoscut in Tibet si in tinuturile himalayene sub numele simplu de Guru Rinpoche, adica Pretiosul Invatator.

Samye apartine liniei Nyingmapa din cadrul buddhismului tibetan, numita si Scoala celor vechi datorita faptului ca intemeietorul ei este considerat chiar Padmasambhava.

Ocupatia chineza si Revolutia culturala din China lui Mao au transformat Samye Gompa in ruine, iar apoi in adapost pentru porci si alte animale. A fost restaurata prin eforturile celui de al 10-lea Panchen Lama dupa 1986, astfel ca azi este din nou locuita de calugari buddhisti si vizitata de numerosi pelerini si turisti (tot Samye e si in fotografia de mai sus).

La Samye Gompa se afla inainte o faimoasa statuie a marelui maestru Padmasambhava, cunoscuta sub numele de Guru ngadrama (Looks Like Me, Arata ca mine), ridicata chiar in timpul vietii acestuia si care reda intr-un mod foarte inspirat chipul si trasaturile maestrului. Se spune ca Padmasambhava a vazut-o si a remarcat uimit: arata ca mine; dupa care a binecuvantat statuia, spunand: iar acum este ca mine.

Chinezii au distrus si aceasta faimoasa statuie, in timpul Revolutiei Culturale; astfel ca in prezent tot ce a ramas din celebra Guru ngadrama este o fotografie mai veche in alb-negru, la care culorile i-au fost reconstituite recent, pe calculator, cu ajutorul unor lama tibetani care vazusera statuia inainte de distrugere.

Mindroling, intre Tsedang si Lhasa

Manastirea Mindroling se afla intre orasele Tsedang si Lhasa, pe malul sudic al fluviului Yarlung Tsangpo, si apartine de asemenea scolii Nyingmapa, patronata de marele maestru Padmasambhava. A fost fondata de catre Rigzin Terdak Lingpa in 1676, si vreme de 300 de ani a functionat aici o universitate monastica care a instruit calugari, invatati si yoghini din intreg Tibetul.

La revolta tibetana din 1959 impotriva stapanirii chineze din Tibetul central au participat si circa 300 de calugari din Mindroling. Dupa 1959 manastirea a suferit distrugeri, insa din fericire daunele provocate cladirilor de aici nu au fost atat de severe ca cele suferite de alte manastiri. Reconstructia manastirii continua si in prezent.

Sera, cea mai mare manastire-universitate din Lhasa

Manastirea Sera a fost fondata in 1419 si a fost una dintre cele trei mari manastiri-universitati ale scolii Gelugpa, alaturi de Ganden si Drepung. Situata la doar 2 kilometri de Lhasa, manastirea a crescut foarte mult dupa infiintare, ajungand in perioada ei de maxima de dezvoltare un asezamant monastic urias, locuit de circa 6000 de calugari. In prezent se pare ca mai sunt in Sera vreo 550 de calugari.

In timpul Revolutiei Culturale de dupa 1959 Sera a fost distrusa prin bombardamente cu tunurile chinezesti; colegiile manastirii au fost distruse, sute de calugari au fost ucisi, numeroase carti vechi si obiecte piese de arta veche tibetana, de o valoare inestimabila, au fost pierdute pentru intotdeauna.

O mare parte dintre supravietuitorii masacrului s-au refugiat in Bylakuppe, langa Mysore din statul indian Karnataka, unde cu sprijinul generos al guvernului indian au intemeiat o replica fidela a manastirii Sera, in care traiesc in prezent circa 3000 de calugari.

Ganden, o manastire-universitate in varf de munte

Manastirea Ganden este una dintre cele trei mari manastiri-universitati ale scolii Gelugpa, alaturi de Sera si Drepung. Se afla pe varful Muntelui Wangbur, la vreo 40 de kilometri la nord-est de Lhasa, la o inaltime de 4300 de metri.

A fost fondata in 1409 chiar de catre marele Tsongkhapa, marele reformator al buddhismului tibetan si intemeietorul scolii Gelugpa (“Bonetele Galbene”), de care apartine si Dalai Lama. In mod traditional a fost considerat ca sediu al puterii administrative si politice a sectei Gelugpa, care a condus Tibetul vreme de vreo trei secole, pana in 1950, si scaun al lui Ganden Tripa, staret al manastirii si conducator al intregii secte Gelugpa.

Se spune ca la inceputul secolului 20 Ganden avea o populatie de circa 6000 de calugari. Existau aici doua mari colegii monastice, Jangtse si Shartse, si nenumarate temple, din care cel mai mare avea locuri de sedere pentru 3500 de calugari. Iar Tenzin Gyatso, actualul Dalai Lama, si-a sustinut tot aici, in Ganden, examenul final de absolvire al studiilor monastice, in anul 1958.

Pe cat de maret a fost destinul manastirii Ganden pana in 1950, pe atat de tragic a fost el dupa ocupatia chineza in Tibet: intai a fost devastata grav in timpul revoltei anti-chineze din 1959, dupa care a fost bombardata cu tunurile in 1966 de Garzile Rosii ale chinezilor. Si nu pot decat sa ma minunez de efortul formidabil pe care l-au facut chinezii pentru a cara ditamai tunurile pe drumurile atat de abrupte catre Ganden, la peste 4300 de metri inaltime; si este pacat ca un asemenea efort admirabil nu a fost canalizat spre ceva pozitiv, ci spre distrugerea cu premeditare si cu cruzime salbatica a unuia dintre marile centre ale buddhismului tibetan.

Nici ramasitele mumificate ale marelui Tsongkhapa (ingropate aici in 1419, intr-un mormant incrustat cu aur) nu au scapat de barbaria chineza, majoritatea lor fiind arse la ordinul acestora. Doar craniul si cateva oase au putut fi salvate de foc de catre Bomi Rinpoche, calugarul care a fost fortat sa transporte ramasitele lui Tsongkhapa spre locul de incinerare.

Calugarii tibetani din Ganden refugiati in India au construit, in asezarea Mungdod din statul Karnataka, o replica fidela a manastirii Ganden. Intemeiata in 1966 pe pamantul donat de guvernul indian, Mungdod este cea mai mare asezare a refugiatilor tibetani din India. Tot aici mai exista si o replica a Manastirii Drepung, de asemenea distrusa de fiara rosie dezlantuita dupa 1959 asupra Tibetului.

Dupa ce Ganden a fost rasa cu tunurile, intr-o demonstratie desavarsita de forta, salbaticie si dispret fata de valorile religioase si culturale ale Tibetului, reconstructia manastirii a inceput prin 1980 si continua si astazi. Am vizitat, in Ganden, un templu in care cativa tibetani lucrau si cantau; templul era gol si mai erau multe de facut in el, dar simteai bucuria din cantecul tibetanilor, iar energia reconstructiei, a renasterii, se simtea peste tot in templu; e limpede, Ganden este inca un loc in care chinezii au pierdut deja batalia cu Tibetul: spiritul locului pare a fi mult mai puternic decat tunurile Garzilor Rosii; Ganden renaste ca Phoenix, din propria sa cenusa.

Pelkor Chöde si Pagoda celor 10.000 de Buddha

Numita si Palcho sau Pelkhor, manastirea Pelkor Chöde a apartinut scolii buddhiste Sakyapa si se afla in Gyangtse, al treilea ca marime dintre orasele Tibetului.

Numele manastirii pare sa provina de la printul Pelkhor-tsen, care in secolul IX s-a stabilit aici dupa asasinarea tatalui sau, regele anti-buddhist Langdarma al Tibetului de Vest, membru al vechii dinastii Yarlung. Insa manastirea a fost ridicata intre 1418 si 1437 de catre Rabten Kunzang Phak, print de Gyantse. Pelkor s-a dezvoltat ca un mare centru buddhist al scolii Sakyapa, dar in manastire au fost ridicate si constructii, temple si colegii monastice apartinand altor scoli, precum Gelugpa si Zhalupa. La inceputul secolului 19 existau aici 18 colegii, din care in prezent mai exista doar doua mici colegii ale scolii Gelugpa.

Pelkor a fost partial distrusa in 1959 dupa o revolta impotriva chinezilor, si a cunoscut o noua devastare in timpul Revolutiei Culturale. Insa povestile locale spun ca tot in timpul Revolutiei Culturale Pelkor a fost salvata de la distrugerea completa de catre un conducator local inimos, prin transformarea manastirii in siloz de ovaz: Pelkor a fost pur si simplu umpluta cu ovaz pana in tavan, astfel ca a fost lasata in pace de catre chinezii!

Manastirea avea 1520 de calugari inainte de devastare, iar in prezent mai gazduieste doar mai putin de 80 de calugari.

Constructia cea mai faimoasa din Pelkor este stupa Bodhi Dagoba, cunoscuta drept Kumbum ori ”Pagoda celor 10.000 de Buddha”; exista trei cladiri de tip Kumbum in intregul Tibet, iar Kumbum-ul din Pelkor este cea mai mare dintre ele; este cu adevarat impresionant, intrucat intreaga cladire are 32 de metri inaltime, 9 etaje, 108 porti si 76 de capele si altare, si este impodobita, intr-adevar, cu circa zece mii de figuri de Buddhasi!

Tashilhunpo, manastirea lui Panchen Lama

Celebra manastire Tashilhunpo se afla in Shigatse, cel de al doilea oras al Tibetului. A fost fondata in 1447 de catre Gendun Drup, nepot si discipol al marelui Tsongkhapa si considerat ulterior Primul Dalai Lama.

Tashilhunpo este conform traditiei sediul principal pentru Panchen Lama, cel de al doilea lider spiritual in ierarhia Gelugpa dupa Dalai Lama; iar cel de al 10-lea Panchen Lama, Chökyi Gyaltsen, a fost singurul lider religios tibetan care dupa invazia chineza a ramas pe teritoriul controlat de chinezi, in timp ce toti ceilalti mari lamasi tibetani s-au refugiat dupa 1959 in India, Nepal sau Bhutan; asa se face ca prezenta celui de al 10-lea Panchen Lama in Tashilhunpo a salvat manastirea de la distrugere completa.

In 1960 Tashilhunpo a fost pradata de armata chineza in timp ce Panchen Lama era absent, dar fara consecinte grave, iar in 1966 Garzile Rosii au navalit din nou in manastire si au spart statui, au ars scrieri vechi si au deschis stupele continand relicvele unora dintre Panchen Lamasii precedenti ingropati aici, pentru a le arunca in riu. Insa desi doua treimi din cladirile manastirii au fost distruse in timpul Revolutiei Culturale ea a putut gazdui in continuare 4000 de calugari, iar manastirea insasi a reusit sa evite soarta tragica a altor manastiri tibetane.

In 1972 refugiatii tibetani au construit o replica a manastirii Tashilhunpo in asezarea Bylakuppe, in statul Karnataka din sudul Indiei.

Tashilhunpo mai este faimoasa si pentru uriasa statuie a lui Maitreya, viitorul Buddha, gazduita aici. Inalta de 26 de metri, este considerata drept cea mai mare statuie de bronz a unui Buddha. Impodobita cu circa 280 kilograme de aur, peste 300 de perle si circa 1400 de pietre pretioase printre care diamante, ambra si coral, statuia a fost construita de 900 de mestesugari dupa 9 ani de munca.