Aglomerat; agitat; pulsand de viata din toate celulele sale; haotic. Aceasta este prima impresie pe care o da orasul nepalez Patan, zis si Lalitpur. O impresie covarsitoare pentru un european: plimbarea pe strazile aiuritor de aglomerate din Patan pare o scufundare in chiar inima haosului oriental: multimi de trecatori in haine viu colorate, copii, chipuri maslinii ale majoritarilor nepalezi, ochii oblici ai localnicilor newar, lumanari aprinse pe mici altare ridicate in mijlocul drumului, tarabe cu fructe si cu nu mai stiu cate ingramadite pe jos in colbul strazii, magazine cu marfa agatata in drum, motociclete si masini si zgomot continuu ca de stup de albine, cu toate sunetele topite intr-un zumzait indefinit si atotputernic.
Este recunoscut pentru patrimoniul sau cultural si pentru arte si mestesuguri (fiind stiut ca orasul care a dat Nepalului cel mai mare numar de artisti renumiti si mestesugari rafinati din istoria artei nepaleze), dar si pentru festivalurile si sarbatorile sale. Si daca Bhakatapur merita vizitat pentru templele sale hinduiste, Patan trebuie vazut pentru templele si monumentele sale buddhiste: se pare ca in oras si in jurul sau sunt peste 1200 de asemenea vestigii buddhiste.
Patan este cel mai vechi oras din Valea Kathmandu, cu o vechime demna de tot respectul, de aproape 2300 de ani: orasul a fost fondat de regii dinastiei Kirat in secolul III inainte de Christos, a fost dezvoltat de regii dinastiei Licchavi in secolul 6 si a cunoscut gloria in timpul dinastiei Malla, in evul mediu.
Iar ceea ce nu trebuie in niciun caz ratat in Patan este Durbar Square, care gazduieste fosta resedinta a regilor Malla si o multime de temple-pagode incantatoare; ca si pietele principale din Kathmandu si Bhaktapur (numite tot Durbar Square), Durbar Square din Patan este inscrisa pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, ca unul din cele sapte obiective UNESCO din Valea Kathmandu.
Iar aici, in Durbar Square, vei vedea cum agitatia haotica a Patanului se topeste usor-usor, lasand loc contemplarii atemporale pe care o stiam deja din Bhaktapur: zeci de localnici savureaza cu chipuri senine, fara graba si fara regrete, pacea netulburata a vechilor temple din epoca Malla.
Si realizezi ca Patan pare a avea doua chipuri diametral opuse, asa cum unele zeitati hinduiste si buddhiste au doua chipuri ori manifestari antagonice: un chip intunecat, nervos si haotic, si un alt chip, total diferit, luminat de bucuria senina a nemiscarii.
Imi pare rau ca n-am apucat sa vizitez si Patan, in excursia mea prin Nepal. Din zona respectiva, n-am fost decat in Kathmandu un oras care m-a uimit din prea multe puncte de vedere ca sa le mentionez aici. Transporturile m-au dezamagit foarte tare, dar la intoarcere am prins o cursa ieftina prin aerolines, asa ca s-a mai indulcit gustul amar.
RăspundețiȘtergereda, transportul in Nepal este o gluma buna :)... iata cum ajungi sa apreciezi transportul din Romania: te duci in Nepal!
RăspundețiȘtergereParadoxul Indiei m-a atras intotdeauna! Acest mix mi se pare fascinant si as vrea o data in aceasta viata sa il si vad cu ochii mei..
RăspundețiȘtergereDoar de tine depinde sa ajungi acolo, Flori; si ai dreptate, asta va fi doar o data in viata, pentru ca dupa ce vei ajunge pe acolo s-ar putea sa incepi o alta viata...
RăspundețiȘtergereAm ramas impresionata de pozele de acolo! Mi se pare minunat. Am observat ca s-a comentat mult pe seama drumurilor proste... cu toate astea, ce-as mai merge acolo!
RăspundețiȘtergeredrumurile proaste si lipsa de confort in general sunt dezavantaje implicit asumate atunci cand calatoresti in Nepal sau India; ele chiar au mult mai mult de oferit decat drumuri si confort.
RăspundețiȘtergere