Delhi!

Undeva dupa pranz am ajuns in aeroportul din Srinagar, cel mai pazit aeroport pe care l-am vazut vreodata: au fost nu stiu cate controale, inclusiv cu vreun kilometru inainte de cladirea aeroportului. Probabil ca paza aceasta atat de riguroasa este datorata aproprierii de granita fierbinte cu Pakistan si cu China, dar si ostilitatii pe care localnicii kashmirieni si din Srinagar, musulmani in cea mai mare parte, nu pregeta sa o manifeste din cand in cand fata de guvernul indian, fata de hinduisti si fata de indieni in genere.

Imi aduc aminte, usor amuzat, de precizia si meticulozitatea cu care anul trecut am vazut ca isi faceau treaba fortele de paza chineze din Lhasa, inclusiv pe aeroport: fara zgomot, fara ezitari, fara nimic altceva decat ordine si eficienta, ca niste calai profesionisti; indienii in schimb cand incearca sa fie calai reusesc doar sa fie amuzanti, sau cel mult fachiri: erau o gramada de militari in aeroportul din Srinagar, care din cand in cand isi aduceau aminte ca au de demonstrat ceva pentru leafa lor, asa ca isi umflau pieptul si tipau cateva ordine, cautand sa se remarce repede in doua-trei actiuni temerare; se vedea limpede ca se calca pe picioare si se repeta unul pe altul (daca nu cumva chiar se contrazic), si ca nu au stofa de calai, oricat de mult s-ar stradui; iar dupa ce faceau acest efort cadeau iarasi, pentru cateva momente, in obisnuita letargie indiana.

Urcat intr-o cursa a companiei locale IndiGo, am ajuns usor si repede in Delhi: din pacate, ultima escala indiana in calatoria mea de acum; e adevarat ca ma bate iarasi un gand sa ma razgandesc si sa mai raman, cum am facut acum vreo doua saptamani si ceva, insa ar asta ar insemna sa platesc a doua oara catre Austrian Airlines penalizarea aia nesuferita de 150 de euro, pentru schimbarea datei de plecare catre casa.

Primele mele contacte cu cei din Delhi au fost exasperante; desi un francez pe care il stiam din Srinagar ma prevenise insistent ca in Delhi everybody tries to cheat you (cu rrrrrrr frantuzesc, evident), am fost surprins la culme cand am dat piept cu realitatea din teren. Nici nu iesisem din aeroport cand am si simtit nevoia sa il iau de gat pe primul functionar intalnit: ii cerusem sa imi comande un taxi catre hotel si imi repeta linistit ca nu stie unde se afla hotelul meu; parea extrem de fericit ca nu stie adresa hotelului, iar asta il poate scapa de eventuale complicatii ulterioare, ori poate ca astepta sa ii fie improspatata memoria; insa e clar ca era obisnuit sa isi enerveze clientii (si chiar facea asta cu stil, sincer) pentru ca atunci cand am ridicat tonul la el mi-a spus calm si senin, ca omul care isi iubeste cu adevarat meseria: next office, sir…

Al doilea functionar probabil ca a exersat cu mine un mic numar de iluzionism ori hipnoza, pentru ca atat m-a innebunit la cap cu cifra sumei pe care trebuia sa i-o platesc, incat pana la urma i-am platit 500 de rupii de doua ori, in loc de o data; nu am mai comis o asemenea neatentie de nu stiu cata vreme (poate din copilarie?!...), asa ca stateam ca prostul si ma tot gandeam cum am putut face asa ceva, cand omul a aparut zambitor la mine si mi-a adus singur banii dati in plus, rugandu-ma, la fel de zambitor, sa ii dau in schimb un rest imaginar de 100 de rupii. Ce sa mai zic? S-a jucat cu mine, mi-a luat banii, dar pana la urma a fost totusi un om cinstit, nu?!...

Apoi a fost randul soferului sa ma scoata din sarite: nu stia adresa hotelului, iar cand a reusit sa isi dea seama (era destul de simplu) intr-un final a constatat ca nu ma poate duce chiar pana la hotel, pentru ca straduta e barata de niste garduri puse de politie intr-un scop secret; voia deja sa ma abandoneze singur cu bagajul in nebunia totala din Old Delhi, pe mana unui batran ce conducea o ricsa si care nu parea sa rupa o boaba in engleza, cand i-am declarat ritos ca eu raman langa el pana la hotel si nimic altceva, indiferent ce si cum; impresionat probabil de o asemenea demonstratie de atasament din partea mea, a acceptat finalmente sa ma conduca pe jos pana la hotel.

Pentru ca da, am comis imprudenta formidabila sa imi iau un hotel in Old Delhi, langa Chandni Chowk, la doi pasi de Fort Red si de Jama Masjid, marile atractii de aici; e un hotel cinstit, si ma simt grozav de fericit sa vad ca am revenit complet la binefacerile civilizatiei (inclusiv o conexiune wi-fi), insa nu exista cuvinte pentru a descrie ce casa de nebuni pare aceasta zona, si ce vacarm incredibil de masini, oameni, marfuri in strada si cate si mai cate, poate fi aici; atat spun, zgomotul din centrul Dharamshalei pare un simplu susur de izvor pe langa tumultul din Old Delhi!

Dar mai am doar trei zile de stat aici, inainte de a ma intoarce acasa; si daca inca nu m-au doborat altitudinea si drumurile interminabile prin marele masiv himalayan, si nici macar lenea aceea ucigatoare din Srinagar, de pe lacul Dal, cred ca pot spera ca nici Old Delhi nu ma va rapune…