Ladakh, Micul Tibet (2): mini-ghid ici-colo

A fost minunat sa vad, anul trecut, Lhasa si o parte din Tibetul ocupat de chinezi; dar am ramas cu un gust amar, dupa ce am inteles ca ceea ce am vizitat este doar un Tibet pentru turisti, in care o parte din manastirile vandalizate ori rase cu tunurile de catre chinezi dupa 1950-1959 au fost reconstruite in graba, pentru a reface cat de cat imaginea sifonata a Chinei dupa decenii de samavolnicii in Tibet si pentru a aduce valuta turistilor in visteria insatiabila a Chinei. Tibetul pe care China il propune azi turistilor seamana prea mult cu un urias muzeu in aer liber administrat cu atentie de chinezi, cu figuranti tibetani, cuminti si resemnati, si cu manastiri buddhiste mirosind suspect a vopsea proaspata: un urias decor din mucava frumos colorata, pregatit pentru a smulge aplauzele emotionate ale occidentului.

Asa ca mi-am dorit sa vad si Tibetul autentic, asa cum ar fi fost el daca nu cadea sub tavalugul chinez, pentru a fi ulterior resuscitat la ordin, in scopuri turistice; am aflat ca il mai pot gasi in doua tinuturi himalayene: in micul stat Bhutan, dintre India si China, si in regiunea Ladakh din statul indian Jammu and Kashmir; as mai adauga la acestea valea Lahaul-Spiti din India si orasul Boudhanath din Nepal. Despre ultimele doua am povestit deja, iar Bhutan-ul este pe lista viitoarelor mele calatorii; asa ca azi voi vorbi despre Ladakh, Micul Tibet.

Am ezitat indelung daca sa incerc sau nu sa fac un portret complet al Ladakh-ului, stiind bine ca risc sa scriu despre el mult mai mult decat suntem in genere dispusi sa citim pe un blog de calatorii; insa Ladakh-ul este atat de aparte si de fascinant incat m-am horatat sa imi asum orice risc si sa imi vad linistit de treaba, pana la capat.

Pe Acoperisul Lumii

Geografic vorbind, Ladakh-ul este o prelungire spre vest a podisului inalt tibetan, Acoperisul Lumii - strecurata printre marile lanturi muntoase Himalaya si Karakorum - si o punte de legatura a Tibetului catre podisul inalt al Pamirului si catre Asia Centrala. El ocupa partea estica a statului indian Jammu and Kashmir, fiind regiunea cea mai nordica a Indiei; la est de Ladakh se afla valea Kashmir, la vest granita cu Tibetul ocupat de chinezi, iar la sud este districtul Lahaul-Spiti din statul indian Himachal Pradesh.

Inalt, muntos si arid, Ladakh este traversat de munti in toate directiile: de marele masiv himalayan in sud, de muntii Ladakh in centru si nord, de muntii Zanskar in sud-vest si de muntii Karakorum in nordul extrem; iar lanturile muntoase impart Ladakh-ul in mai multe regiuni sau vai destul de izolate: valea fluviului Indus (numita si valea Ladakh), vaile Zanskar si Suru din sud-vest (de dincolo de muntii Zanskar), valea Nubra din nord (de dincolo de muntii Ladakh), valea Markha din centru, districtul Kargil din nord-vest (de la granita cu Pakistan) si platoul sud-estic Changtang, in care se afla faimoasele lacuri sarate Tso Moriri si Pangong Tso, la peste 4000 de metri inaltime.

Din punct de vedere istoric Ladakh include si regiuni care in prezent sunt imprastiate prin alte zari: valea Baltistan (Baltiyul), ocupata de Pakistan dupa razboiul cu India din 1947-1948; vaile Lahaul si Spiti, incluse in statul indian Himachal Pradesh; regiunea Aksai Chin, ocupata in tacere de chinezi in 1955-1962 si inclusa azi in regiunea Autonoma Xinjiang Uyghur; si regiunea Ngari (inclusiv Rudok si Guge, adica vestul Tibetului), in prezent inclusa in asa-zisa Regiune Autonoma a Tibetului, adica in Tibetul ocupat de chinezi.

Coloana vertebrala a Ladakh-ului este fluviul Indus, in a carui vale fertila sunt asezate mai toate orasele de ieri ori de azi ale Ladakh-ului; Sênggê Zangbo, adica Raul Leu, este numele tibetan al fluviului Indus, folosit si in Ladakh; izvorat din Tibetul ocupat de chinezi, din zona faimosului munte sfant Kailash si a lacului sfant Manasarovar, Indus strabate intai vestul Tibetului, apoi intreg Ladakh-ul, pe o axa de la sud-est la nord-vest, dupa care intra in Pakistan, pe care il parcurge in intregime pana la varsarea in mare. Fluviul Indus este pentru Ladakh exact ceea ce este si fluviul Brahmaputra pentru Tibetul central: unica sursa de prosperitate pentru platourile inalte pe care le strabate; in Tibet si in Ladakh agricultura este un lux pe care localnicii nu si-l pot permite decat in vaile raurilor, din cauza solului pietros-nisipos si ariditatii extreme a podisului tibetan.

Cadrul natural al Ladakh-ului este cel tipic tibetan: munti inalti si golasi inconjurand din toate partile vai sau podisuri inalte si plate; exista o diferenta majora: Ladakh este vizibil mai putin arid decat Tibetul; in Ladakh ploua mai mult decat in Tibet, iar uneori pot fi chiar inundatii catastrofale; iarna poate fi extrem de aspra aici, Ladakh fiind impresurat de cei mai inalti munti ai planetei; de aceea cerul Ladakh-ului este mult mai des acoperit de nori decat cerul incredibil de senin din Tibet, iar vegetatia pare a fi mai abundenta ca in Tibet: orasul Leh, spre exemplu, este impodobit cu o multime de copaci si cu iarba verde, desi e inconjurat de obisnuitii munti golasi.

De ce Micul Tibet?

Daca geografic vorbind Ladakh-ul nu este nimic altceva decat o prelungire vestica a podisului tibetan, din punct de vedere etnic, lingvistic si religios Ladakh este, fara indoiala, fratele mai mic al Tibetului; de aceea i se si spune Micul Tibet.

Locuitorii din Ladakh sunt un amestec de mai multe populatii tibetane si populatii dard, indo-europene. Majoritare sunt populatiile tibetane: Ladakhi din valea centrala Ladakh, zanskari din Zanskar, burig, balti din districtul Kargil, valea Nubra, valea Suru si din Baltistan (ocupat de Pakistan) si nomazii changpa din platoul sud-estic Changtang sunt rasial, etnic si lingvistic foarte apropiati de tibetanii din Tibet si de localnicii lahaulis din Lahaul-Spiti; iar majoritatea sunt de religie buddhista.

Un statut aparte are districtul Kargil din vestul Ladakh-ului: desi locuit tot de o populatie de origine tibetana, majoritatea in Kargil o constituie musulmanii; fortati sau nu, locuitorii din Kargil, initial buddhisti, au trecut in masa la islamism prin sec. 16; insa in sudul districtului Kargil se afla indepartata vale Zanskar, care este una din cele mai autentic-buddhiste zone din intreg Ladakh-ul. Una peste alta, in Ladakh buddhistii si musulmanii se afla in proportii destul de apropiate; totusi majoritari raman buddhistii, iar Ladakh-ul este socotit unul din bastioanele buddhismului de astazi.

Ladakh gazduieste si un numar apreciabil de refugiati tibetani din Tibetul ocupat de chinezi; i-am vazut peste tot prin Leh, iar soferul taxiului cu care m-am plimbat o zi prin Ladakh era si el tot un refugiat tibetan.

Locuitorii din Ladakh sunt foarte putini la numar; intr-o tara suprapopulata cum e India, Ladakh atinge un adevarat record de nepopulare: doar vreo 270.000 de locuitori imprastiati pe o suprafata de vreo 87.000 kmp, aproape cat a vecinei noastre Serbia.

Lingvistii nu au reusit sa se decida daca limba ladakhi si cea tibetana sunt sau nu limbi separate, dar e cert ca sunt apropiate, ladakhi fiind o forma arhaica a tibetanei; diferentele intre cele doua limbi pot fi chiar amuzante: un mare numar de cuvinte se scriu la fel in ambele, dar se pronunta complet diferit, intrucat tibetana a renuntat sa mai pronunte o buna parte din sunetele cuvintelor, in timp ce ladakhi le rosteste pe toate. Probabil acelasi gen de diferente ar exista daca o parte din francezi s-ar decide sa pronunte cuvintele exact asa cum le scriu.

Istoria Ladakh-ului, in cateva cuvinte

Istoria Ladakh-ului poate fi definita pe scurt ca istoria unui tinut tibetan aflat la granita cu lumea musulmana. In sec. 8 a facut parte din imperul tibetan, aflat in perioada sa de maxima expansiune, insa in 842 Nyima-Gon (un reprezentant al regelui tibetan) a anexat Ladakh-ul pentru el, punand bazele unui stat separat. Inca de prin sec. 13 Ladakh s-a confruntat cu invazii musulmane, ramand totusi legat prin religie de Tibet; insa prin sec. 16 Ladakh a fost tot mai mult supus invaziilor musulmane si presiunii islamizarii; si probabil ca asa se explica si convertirea pasnica la islamism a buddhistilor din Kargil...

In 1555 a fost fondata dinastia regala Namgyal, care a supravietuit pana in sec. 19; iar Ladakh-ul condus de regii Namgyal a cunoscut o noua perioada de inflorire si expansiune; caderea sa definitiva sub dominatia musulmana a inceput dintr-o disputa fratricida cu Tibetul, care a degenerat intr-un razboi intre 1679 si 1684, in care Mogulii musulmani din India au ajutat Ladakh-ul sa scape de tibetani, cu pretul supunerii Ladakh-ului fata de Moguli, construirii moscheii din Leh si trecerii la islamism a regelui din Ladakh; iar capitolul final al caderii Ladakh-ului s-a scris in 1834, cand razboinicii dogra din nordul Indiei au invadat si anexat Ladakh. Rebeliunea localnicilor din 1842 a fost zdrobita, Ladakh-ul fiind incorporat de dogra in statul Jammu and Kashmir, in care a ramas pana in prezent; iar ultimii membri ai dinastiei regale Namgyal au parasit palatul regal din Leh si s-au mutat in palatul din Stok.

Uitandu-ma la ce s-a intamplat in 1834-1842 as spune ca istoria a fost de doua ori ironica cu Ladakh-ul; in primul rand, pentru ca supunerea sa fata de dogra s-a facut in conditii uimitor de asemanatoare cu cele in care Tibetul a fost supus de chinezi, un secol mai tarziu: intai a fost ocuparea militara din 1950, apoi zdrobirea revoltei tibetane din 1959, urmata de represiune si de anexare definitiva; in al doilea rand, pentru ca ceea ce in anul 1842 parea un dezastru - caderea totala sub dominatie indiana - s-a dovedit in final spre binele Ladakh-ului, care a scapat in acest mod de distrugerea sistematica a civilizatiei tibetane intreprinsa de chinezi in Tibetul vecin. In 1842 Ladakh-ul parea lovit de moarte, in timp ce Tibetul isi vedea linistit de ale sale; astazi e invers, Tibetul ateu si masiv sinizat pare mort, in timp ce Ladakh-ul este unul din pastratorii comorilor civilizatiei tibetane si unul din bastioanele buddhismului tibetan.

Jullay!

Sa ajungi in Ladakh nu este tocmai usor; exista doar doua drumuri care leaga Ladakh de restul lumii: drumul Manali - Leh (473 km), pe care l-am parcurs in mai mult de 18 ore cu microbuzul si despre care declar cu mana pe inima ca este un chin; si drumul Srinagar - Kargil - Leh (434 km), pe care l-am parcurs in vreo 15 ore cu un shared jeep, si care - fara a fi deloc un drum usor - este floare la ureche in comparatie cu primul. Insa ambele sunt deschise doar o parte a anului, din cauza zapezilor care acopera fara mila trecatorile inalte din marele masiv himalayan; din mai-iunie pana in octombrie-noiembrie e deschis drumul de Manali, in timp ce drumul de Srinagar e deschis din aprilie-mai pana in noiembrie-decembrie. In restul anului singura solutie de transport ramane avionul din Delhi, capitala Indiei, pana in Leh, capitala Ladakh-ului, cu cele cateva companii aeriene indiene care ofera regulat zboruri, la preturi rezonabile.

Oricum, din cauza climei foarte aspre sezonul turistic in Ladakh tine doar intre lunile iunie si septembrie inclusiv. Merita tinut minte ca raul de inaltime loveste fara mila pe drumurile inalte ale Ladakh-ului; m-a atins in fuga si pe mine dupa trecerea prin pasul Tanglang-La, desi petrecusem deja cinci zile in valea Spiti, la inaltimi intre 3500 si 4200 de metri; iar cand eram in Leh un turist mi-a povestit amuzat despre soferul localnic al unei masini cu turisti, lovit chiar si el de raul de inaltime.

Localnicii din Ladakh si indienii se lauda ca doua trecatori montane din Ladakh, Khardung La (5359 de metri) si Taglang La (5325 de metri), sunt cele mai inalte trecatori din lume cu acces auto; Khardung La face legatura intre Leh si valea Nubra din nordul extrem al Ladakh-ului (localnicii atribuindu-i o inaltime mult mai mare, de 5606 metri), in timp ce Taglang La imi este bine cunoscuta dupa ce am trecut prin ea venind din Manali catre Leh (fiind creditata in hartile indiene cu 5360 de metri); din cate am citit se pare ca exista in Tibet doua trecatori auto si mai inalte decat ele, insa este cat se poate ca de adevarat ca Khardung La si Taglang La sunt cele mai inalte trecatori din toata India (care numai de munti inalti nu duce lipsa), si ca Ladakh-ul are o multime de trecatori la inaltimi ametitoare.

Atractia turistica majora a Ladakh-ului este regiunea Leh de pe valea fluviului Indus, in care se afla orasul Leh, capitala Ladakh-ului, si majoritatea marilor vestigii buddhiste ale Ladakh-ului: manastirile Hemis, Thiksey si Spituk, precum si palatele Shey si Stok; este singura parte a Ladakh-ului pe care am avut timp sa o vad in recenta mea calatorie prin cateva tinuturi himalayene, insa daca voi mai ajunge iar in Ladakh stiu sigur ca voi incerca sa vad atat vaile izolate Zanskar din sud-est si Nubra din nordul extrem, cat si superbul lac Tso Moriri de pe platoul sud-estic Changtang, de la granita cu China.

Iar odata ajuns acolo este aproape imposibil sa nu te indragostesti de Ladakh: are un cadru natural de basm, are vechi manastiri buddhiste tibetane si vechi palate, are munti, lacuri si oameni pe care orice fotograf si-ar dori sa ii aiba in obiectiv, are trasee de trekking, si cate si cate… da, sa ajungi in Ladakh nu este tocmai usor; dar in mod sigur merita.

Si nu uita, in Ladakh se foloseste peste tot acelasi salut ca si in valea Spiti, echivalent cu salutul indian Namaste; localnicii ladakhi sunt foarte mandri de el, considerandu-l ceva specific Ladakh-ului:Jullay!

p.s.: s-ar putea sa iti placa si Ladakh, Micul Tibet (1): Leh, un diamant in noroi.