Aproape ca un copil mi-am dorit sa ajung iar la Tashi Jong, sa il pot vedea a doua oara pe Togden Achos, unul
dintre faimosii togdeni din Tashi Jong. Prima data l-am vazut in octombrie
2009, si am ramas atat de impresionat de intalnirea cu el incat cateva luni de
zile dupa intoarcerea in Romania am scotocit pe net dupa informatii despre el
si despre togdeni.
Cum scriam acum vreun an in postarea despre Togdenii din Tashi Jong, cuvantul togden (tokden) inseamna “pe deplin realizat”, si se refera la inalti practicanti de yoga tibetana care au atins deplina realizare spirituala, dupa practici complicate si dupa perioade de retragere in izolare completa de minim 12 ani; asa ca lucrurile stau extrem de simplu: togdenii sunt yoghinii de elita ai buddhismului tibetan; togdenii din manastirea Tashi Jong (din Himachal Pradesh, India) sunt astazi cei mai faimosi dintre togdeni, cei mai buni dintre cei buni; iar Togden Achos este cel mai respectat dintre togdenii din Tashi Jong; asa ca unul dintre tinerii calugari din Tashi Jong ii spunea simplu Old Guru.
Cum scriam acum vreun an in postarea despre Togdenii din Tashi Jong, cuvantul togden (tokden) inseamna “pe deplin realizat”, si se refera la inalti practicanti de yoga tibetana care au atins deplina realizare spirituala, dupa practici complicate si dupa perioade de retragere in izolare completa de minim 12 ani; asa ca lucrurile stau extrem de simplu: togdenii sunt yoghinii de elita ai buddhismului tibetan; togdenii din manastirea Tashi Jong (din Himachal Pradesh, India) sunt astazi cei mai faimosi dintre togdeni, cei mai buni dintre cei buni; iar Togden Achos este cel mai respectat dintre togdenii din Tashi Jong; asa ca unul dintre tinerii calugari din Tashi Jong ii spunea simplu Old Guru.
Universul conspira pentru a indeplini dorintele frumoase, se spune; in ziua sosirii noastre la Tashi Jong am avut noroc cu carul si Togden Achos a fost de acord sa ne primeasca pe toti din grup, pe rand, pentru ceea ce in India se numeste de obicei darshan: adica sa te vezi cu un maestru; este ceva ce poate parea pur simbolic si formal, si care nu transmite nimic vizibil, in afara, poate, de o privire sau o atingere usoara; ceea ce se transmite este binecuvantarea unui maestru, adica nimic altceva decat energie; paradoxal, ceea ce se vede nu se transmite, iar ceea ce se transmite, nu se vede; si evident ca ai dreptul sa crezi sau nu ca se transmite ceva; si culmea este ca exact asa va fi, cum vei crede. Este pe deplin aplicabila si aici solutia disputei darwiniste: crezi ca te tragi din maimuta? asa este!... sau crezi ca esti facut de Dumnezeu? la fel, asa este!...
Togden Achos (al carui
nume se pronunta ”Achö”) avea 16 ani atunci cand a intrat prima data in centrul
de retragere al vechii manastiri Khampagar, din estul Tibetului. A evadat din
Tibetul ocupat de chinezi undeva dupa 1959, dupa ce chinezii intrasera deja in
Khampagar; dupa un drum lung si periculos pana in India s-a alaturat acolo
refugiatilor din Khampagar condusi de Dongyu Nyima, cel de al optulea Khamtrul
Rinpoche; iar din 1969 a participat la reconstruirea manastirii Khampagar
(intre timp distrusa de chinezi) in valea Tashi Jong. De peste 20 de ani este
tutorele tanarului Shedrub Nyima, cel de al noualea Khamtrul Rinpoche,
conducatorul manastirii Tashi Jong si al liniei buddhiste tibetane Drukpa
Kagyü.
Te-ai astepta sa il
vezi recompensat cu o incapere de locuit care sa exprime statutul inalt si
respectul deplin de care se bucura in Tashi Jong, insa Togden Achos locuieste
intr-o camera de o simplitate dezarmanta: micuta si curata, e dominata de un
pat ca de scolar, sub care se vad doar papucii yoghinului si o perna pentru
sezut, pe care probabil ca o foloseste in timpul practicilor; langa pat se afla
un fel de scrin, acoperit de o stiva de carti, si o masuta; in camera nu am
vazut statui ori tangkas infatisand divinitati buddhiste, si nici alte obiecte
de cult; in schimb puteai zari o veioza, o cutie rotunda, un borcanas de
plastic plin cu pixuri si mai multe cutiute; parea camera unui scolar cuminte,
si nimic altceva.
Togden Achos are
deja 80 de ani, insa parul lui (strans intr-un coc ca un turban deasupra
capului, cum poarta togdenii) este inca uimitor de negru, iar dantura lui alba
si frumoasa ar putea starni chiar si invidia unei vedete; inalt si subtire,
statea asezat, usor adus de spate, pe patul acela ca de scolar; parea sa
aiba ceva feminin si matern in trasaturi si in zambetul fermecator cu care isi
intampina musafirii; insa am simtit o energie uriasa in spatele acelui zambet.
Este foarte greu de
crezut cata emotie am putut vedea atunci la multi dintre colegii mei de
calatorie, dupa ce s-au vazut cateva clipe cu Togden Achos; iar dupa ce am fost
primiti de catre Sfintia Sa Dalai Lama, cateva zile mai tarziu, i-am auzit pe
unii colegi spunand ca a fost formidabil, dar
intalnirea cu yoghinul acela a fost cu mult mai impresionanta.
Primirea decurgea
extrem de simplu: intrai in camera togdenului, cu capul plecat ca in fata unui
maestru si cu o kata, o esarfa de matase
alba, tinuta in mainile intinse; el lua kata si ti-o aseza in jurul gatului; il
vedeai ca prin vis ca iti zambeste intr-un mod care te topeste, murmurand ceva
in tibetana ca sa te binecuvanteze, si nu intelegeai de ce te simti de parca
esti la un pas sa zbori precum vulturii, deasupra celor mai inalti munti;
ieseai din camera lui usor ametit, ca dupa o plimbare scurta pe Everest, in
aerul ametitor de tare al inaltimilor, iar senzatia aceea covarsitoare (ca - oricat de incredibil ar parea - tu stii sigur ca pentru un minut ai
fost pe Everest) te stapanea inca minute bune dupa aceea; iar timpul parea de acord cu
tine sa opreasca minutarul exact in clipa aceea in care erai acolo sus, pe
Everest, si in care toate celelalte pareau doar maruntisuri.
Se spune ca exista
intalniri absolut deosebite, care iti pot schimba viata; iar daca asa este,
sunt sigur ca o intalnire cu Togden Achos este una dintre intalnirile care iti
pot schimba viata.
Fotografia ta Lucian transmite energia acestui MAESTRU..... mi-aduc aminte de faptul că după ce am intrat în acea cămăruță mică și curată, am început să mă uit pe furiș unde sunt florile pentru că mirosea a iasomie..... Nu mă îndoiesc că mi-a citit gândul și mi-a zâmbit, m-am și împiedicat mergând spre patul pe care era așezat. Când i-am întins kata mă simțeam ca o școlăriță care-și prezintă tema, pentru că dacă-ți mai aduci aminte, ni s-a spus să ne punem o întrebare, sau mai multe, în timp ce înfășuram kata în șapte. Răspunsul l-am primit fiecare în momentul în care ne-a pus kata după cap, unindu-și fruntea cu a noastră. Acel răspuns este și acum imprimat în acea kata...Mă bucur că am avut ocazia să-L întâlnesc. Mulțumesc pentru articol.
RăspundețiȘtergereadevarul e ca eram foarte emotionat de reintalnire, si intai am facut cateva fotografii miscate si neclare rau de tot; apoi m-a vazut cum ma tot chinui sa il fotografiez, si cred ca... a fost de acord sa fie fotografiat; si asa a iesit poza asta.
RăspundețiȘtergereȘtii de ce? Te poți conecta la el mult mai ușor prin intermediul fotografiei. Pur și simplu am amețit astăzi uitându-mă la fotografie. De fapt de ceva vreme mă tot duce gândul acolo. Și nici nu am găsit ”întâmplător” această fotografie tocmai acum. Cine știe? Poate că ne vom mai întâlni în această viață aici....
Ștergere