Am mai
scris pana acum de trei ori despre superba vale Spiti: un colt din Tibet, uitat
si ascuns precum o comoara nepretuita intre culmile inalte ale marelui masiv
himalayan, undeva la granita vestica dintre India si Tibetul ocupat de chinezi.
Asa ca ce as mai putea scrie astazi despre valea Spiti? E simplu: cum sa
descoperi o asemenea comoara; deci astazi scriu pentru descoperitorii de comori
care isi doresc sa descopere comoara numita valea Spiti.
Valea Spiti: la capatul lumii
Vorbind
despre unde se afla valea Spiti ma simt foarte tentat sa raspund simplu, in
doar trei cuvinte: la capatul lumii.
Adica la capatul nord-estic al statului indian Himachal Pradesh, aproape de
capatul nordic al Indiei, si la capatul vestic al platoului tibetan. Senzatia
de capat de lume este cu mult mai
puternica aici decat in locurile din Tibet sau Ladakh pe care eu le-am vizitat,
si este tulburator de densa mai ales in mica asezare Tabo, din estul vaii
Spiti: linistea de aici pare sora buna cu nemiscarea totala a neantului.
Lasand
la o parte ca e la capatul lumii, valea Spiti se afla in partea estica a
districtului Lahaul si Spiti, din statul indian Himachal Pradesh. Un
district himalayan cu totul aparte, compus din mai multe vai himalayene inalte si aride legate intre ele (Pattan, Lahaul,
Spiti, Pin, Shila si Lingti), avand in comun vecinatatea cu Tibet (la est) si
cu Ladakh, Micul Tibet (la nord), precum si apartenenta la aria culturala
buddhista tibetana. In vestul districtului se afla vaile Lahaul si Pattan, precum
si capitala administrativa a districtului, oraselul Keylong; in timp ce in
estul districtului se afla marile atractii turistice, vaile Spiti si Pin. Iar
marele masiv himalayan strabate intregul district de la un capat la altul,
facand comunicatiile extrem de precare intre vaile inalte si inguste, strecurate
printre inaltimi de peste 6000 de metri altitudine.
Cum se ajunge in valea Spiti
Exista
exact doua rute de acces in valea Spiti: dinspre Manali (ruta pe care am folosit-o eu), si dinspre Shimla. La care cu putin umor se poate adauga si cea
de a treia varianta, evident: cea mixta, in care valea Spiti e strabatuta
venind dinspre Manali catre Shimla, sau invers; e varianta pentru care am si
optat deja pentru urmatoarea mea vizita in Spiti...
Pentru
ruta de acces din Manali se poate lua avionul din Delhi pana in orasul Kullu,
capitala vaii himalayene si districtului Kullu din statul indian Himachal Pradesh; se afla la o distanta rezonabila de Manali, asa ca transportul din
Kullu in Manali nu poate fi o problema; in Manali poate fi gasita usor o cazare
ieftina in Old Manali, care este o oaza confortabila pentru turisti
occidentali; in schimb New Manali este un mic balamuc indian cu aspect de oras proaspat explodat, asa ca poate fi evitat fara mari regrete.
Cel
mai bun mijloc de transport prin valea Spiti este jeep-ul, tocmit cu tot cu
sofer de la una din zecile de agentii turistice din Old Manali; trebuie facut
un mic tur al agentiilor si sigur va rezulta in putina vreme care este varianta
cea mai buna. Exista si varianta transportului local cu autobuzul catre valea
Spiti si intre asezarile ei, dar mi se pare total nerecomandabila: autobuzele
sunt rare si se misca foarte incet chiar si pentru un loc ca Spiti, asa ca
transportul cu ele poate insemna o enorma si inutila pierdere de vreme, la care
se adauga disconfortul aferent. In plus, soferul jeep-ului stie la fix pe unde
se pot gasi cele mai convenabile cazari in Spiti...
Concret, accesul dinspre Manali inseamna un drum de 201 km pe ruta Manali - Rohtang La - Kunzum La - Losar - Kaza. Stiu, o distanta de 201 km poate parea un mizilic chiar si la noi, in eterna si fascinanta Romanie; insa in
Himalaya ea inseamna (mai ales daca se face si ocolul pentru vizitarea
laculului Chandra Tal) o zi intreaga de drum superb, dar greu si
obositor; la care se pot adauga si problemele generate de raul de inaltime.
Ruta
de acces dinspre Manali e deschisa permanent numai in sezonul turistic, adica
din iunie pana in octombrie; in restul anului ninsorile si furtunile de zapada blocheaza
trecatorile inalte Rothang La si Kunzum La, astfel ca drumul de Manali este
frecvent inchis in timpul iernii.
Cea de
a doua ruta de acces in valea Spiti este cu plecare din Shimla (capitala
statului indian Himachal Pradesh) si cu trecere prin valea Kinnaur, de-a
lungul fluviului Sutlej, unul din marii contributori ai gigantului fluviu
Indus. Un drum lung si dificil, de 412 km, care in mod sigur trebuie parcurs in
minim doua etape de cate o zi, daca nu cumva frumusetea legendara a vaii
Kinnaur impune opriri mai dese de atat. In Shimla se ajunge tot cu avionul din
Delhi, si din cate am citit ea sigur merita cel putin o vizita de o zi sau doua;
iar odata ajuns acolo e clar ca va trebui facut acelasi tur al agentiilor
turistice pentru a gasi cea mai convenabila oferta de jeep ori de shared jeep cu care sa ajungi in Spiti.
Uneori
drumul dinspre Shimla poate fi temporar inchis din cauza alunecarilor de teren
si avalanselor, dar in genere el este deschis tot anul; iar turistii din afara
Indiei au nevoie sa obtina un permis de trecere prin zona de granita cu Tibet
pentru a intra in Spiti dinspre Kinnaur; se obtine usor, in vreo doua-trei ore
(ceea ce in India este foarte aproape de viteza luminii), din Shimla; iar
pentru a iesi din Spiti catre Kinnaur si Shimla permisul se obtine din Kaza.
Oamenii din valea Spiti
Districtul
Lahaul si Spiti este unul din districtele cele mai slab populate ale Indiei;
are doar vreo 31.000 de locuitori, cunoscuti sub numele de lahaulis. Partea de vest a districtului
este bogata si destul de populata, cuprinzand vaile Lahaul, Pattan si capitala
administrativa a districtului, orasul Keylong, prin care trece drumul dintre
Manali si Leh, capitala Ladakh-ului; iar locuitorii partii vestice a
districtului sunt in proportii relativ egale indieni de religie
hinduista si localnici lahaulis, de rasa
mongoloida si de religie buddhista.
Dincolo de trecatoarea Kunzum La se intinde partea
estica a districtului, saraca si slab populata, dar nespus de frumoasa: vaile
Spiti si Pin. Majoritatea locuitorilor sunt lahaulis buddhisti, care isi spun uneori,
cu mandrie, spitieni; dar asa cum scriam recent, localnicii din valea Spiti isi pot spune oricum, pentru mine
ramane clar ca lumina zilei ca ei sunt mai mult sau mai putin tibetani, si nimic altceva. Iar cea mai
buna dovada in acest sens e chiar limba vorbita in valea Spiti, numita Spiti bhotia; ea face parte din familia limbilor tibetane, fiind foarte apropiata de limba ladakhi din Micul Tibet si mai ales de limba tibetana.
Istoria
vaii Spiti este legata tot de istoria Tibetului, din moment ce pentru lungi
perioade de timp valea Spiti a facut parte
din regatul vest-tibetan Guge, care a inflorit acum 1000 de ani in vestul
Tibetului, si din regatul Ladakh, care timp de cateva sute de ani a dominat
partea vestica a podisului tibetan; si cu siguranta ca valea Spiti
a facut parte si din stravechiul si faimosul regat Zhang Zhung, care a inflorit
in aceeasi parte de vest a platoului tibetan cu multe sute de ani inainte de
infiintarea primului regat tibetan, si care a fost atat de des asociat de
occidentali cu taramurile legendare Shambhalla si Shangri-La; oricum, se stie
ca in valea vecina Kinnaur traiesc ultimii descendenti ai regatului Zhang
Zhung, o populatie izolata compusa din 2000 de oameni care vorbesc o limba
numita chiar zhang zhung.
Organizarea
sociala a localnicilor lahaulis are puternice reminescente arhaice, in care
familia extinsa si sistemul de clan (numit rhus)
joaca un rol foarte important. Ca si in Ladakh si in unele zone din Tibet (cum
ar fi Shigatse), poliandria a fost larg raspandita in valea Spiti, si e foarte
posibil ca si astazi sa fie pastrata, in pofida interdictiilor oficiale; la fel
ca in restul spatiului cultural tibetan, in Spiti e vorba de regula despre poliandria fraternala, care presupune o
familie compusa din mai multi frati ce au ca sotie aceeasi femeie; conducerea o
avea adesea fratele mai mare, numit Yunda, insa acesta impartea egal cu
ceilalti frati atat munca in gospodarie cat si favorurile nocturne ale mult-prea-norocoasei
neveste, numita Yundamo. Oricum, copiii rezultati dintr-o asemenea casatorie
erau tratati in mod egal, indiferent de la care dintre frati proveneau...
Sociologii
si etnologii au identificat explicatii clare pentru aceasta ciudatenie:
resursele agricole fiind foarte putine in zonele sarace ale platoului tibetan,
era necesar ca loturile de pamant ce compuneau fermele agricole sa nu fie
impartite intre frati, ci pastrate unite pentru a putea asigura subzistenta
unei familii; iar clima aspra si relieful montan facea ca munca intr-o asemenea
ferma sa fie extrem de grea, astfel ca era nevoie de mai multi barbati pentru a
gospodari o singura ferma. Insa lasand la o parte explicatiile savante, ceea ce
inteleg eu este ca in valea Spiti inca se pot trai ultimele clipe ale unei epoci
de mult apuse: cea a matriarhatului.
Ce se poate vedea prin valea Spiti
Sunt
mai multe variante de calatorie prin Spiti, cu optiuni suplimentare interesante:
yak safari, ski si mai ales trekking, Spiti fiind considerata un paradis pentru
trekkeri; dupa ce mi-am socotit timpul la dispozitie am ales varianta unei
calatorii de cinci zile, pe ruta Manali - Kaza - Tabo - Kaza - Manali. Asa ca
despre o asemenea calatorie voi vorbi in continuare.
In
prima zi de calatorie se pleaca din Manali dimineata, iar prima incercare este
trecerea prin faimosul pas Rohtang La (3978
de metri), care unind valea Kullu cu valea Lahaul, deschide drumul atat catre
orasul Leh din Ladakh cat si catre valea Spiti; trecerea prin el este foarte
inceata si poate dura doua sau trei ore, in functie de noroc; indienii au
intentia sa construiasca un tunel pe sub Rohtang, dar dupa cum
ii cunosc (desi imi sunt dragi asa cum sunt, sa fie limpede), asta nu se va
intampla foarte curand.
Se trece apoi prin pasul Kunzum La, aflat la 4590
(sau 4551) de metri inaltime, pentru a intra in valea Spiti. Se face un ocol (dar
merita) pentru a vizita lacul Chandra Tal. Se trece prin asezarea Losar (4079
de metri inaltime), insa oricat de mare ar fi oboseala si tentatia opririi
aici, merita sa mergi mai departe pana in capitala vaii Spiti, oraselul Kaza; reamintesc
ca am povestit pe larg despre acest drum aici.
Cea de
a doua zi in Spiti trebuie neaparat sa fie una mai lejera, pentru a mai face
uitata oboseala din prima zi; asa ca ea poate fi petrecuta in Kaza si intr-o
plimbare lejera, de jumatate de zi, prin superba vale Pin; singurele atractii
din valea Pin sunt raul Pin, muntii
Himalaya, peisajul tipic tibetan, cateva asezari minuscule dar cat se poate de
pitoresti si un parc national in care
cutreiera libere animale tipic himalayene, cum sunt caprele ibex si leoparzii
de zapada; dar valea Pin sigur merita vazuta, si chiar parcursa cu piciorul sau
macar cu bicicleta, cum am vazut ca faceau cativa turisti temerari. Exista in
valea Pin si cateva pensiuni pentru turisti (si am fost tentat sa dorm macar o
noapte in acele locuri de vis), insa am ales sa ma intorc in Kaza; iar mai
multe detalii despre a doua zi in valea Spiti pot fi gasite aici.
In cea de a treia zi se poate merge intai la
manastirea Dhankar, fosta capitala a vaii Spiti, iar apoi la Tabo; manastirea Tabo,
favorita lui Dalai Lama, are splendide fresce
buddhiste de acum 1000 de ani, care merita vazute pe indelete, asa ca este o
varianta buna cazarea peste noapte in Tabo; insa atentie, in linistea
incredibil de densa din Tabo te vei simti, mai mult ca niciodata, la capatul lumii…
In cea de a patra zi poti pleca din Tabo pentru a
vizita Kibber, despre care se spune ca este cea mai inalta asezare din Asia
conectata la un drum (la 4205 sau 4270 metri altitudine): un sat traditional
tibetan absolut incantator, si o tinta ideala pentru orice fotograf. Apoi poti
vedea manastirea Ki, o
adevarata fortareata ridicata la 4166 (sau 4235) de
metri inaltime, veche de aproape 1000 de ani; dupa care te poti intoarce in Kaza. Iar despre cum am petrecut a treia si a patra zi in valea Spiti am povestit aici.
Iar
cand vei ajunge in cea de a cincea zi vei parcurge cu ochi tristi drumul de
intoarcere din Kaza in Manali, trecand iarasi prin pasul Kunzum La iar apoi
prin faimoasa Rohtang La, Trecatoarea Mortii.
Si poate vei intelege de ce oamenii de aici par atat de senini si chiar
fericiti, desi viata in vale e cat se poate de grea, iar saracia este lucie; si poate ca
iti vei dori sa te intorci, candva, in aceasta viata, in valea Spiti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu