Nepal: (aproape) tot ce-ai putea dori

Stiu, Nepal este una dintre cele mai sarace state ale Asiei, un continent care numai de tari sarace nu duce lipsa; nu foarte mare ca intindere, lipsit de iesire la mare si strivit intre gigantii ei vecini China si India, pedepsit si cu frigul inaltimilor din Himalaya dar si cu zapuseala de cuptor a campiilor nord-indiene; va sa zica, ce ar putea avea aparte o asemenea tarisoara, incat sa merite sa bati drumul interminabil pana acolo? Raspunsul este simplu: Nepal are (aproape) tot ce isi poate dori un calator; si poate oferi o calatorie de vis, in cel mai curat sens al cuvantului.

Sa ajungi in Kathmandu, capitala Nepalului, nu e tocmai usor; este vorba despre un drum de multe ore si cu doua escale, din care cea de a doua in Delhi, capitala Indiei. Aeroportul din Kathmandu este mic si saracacios: un fel de Baneasa, in versiune asiatica. Orasul te ia in primire imediat dupa iesirea din aeroport, fara sa iti lase timp sa te dezmeticesti dupa drum. O nebunie incantatoare, asa arata Kathmandu; majoritatea hotelurilor sunt in Thamel, cartierul turistic al Kathmandu-ului inca din era hippyota; insa chiar asa zgomotos si intesat de hoteluri, magazine si oferte de toate felurile, Thamel este un loc linistit si cuminte pe langa centrul orasului, unde s-ar putea sa te simti strivit de-a binelea de larma si viermuiala neostoita a localnicilor. Si chiar daca nu sunt amator de shopping turistic, recunosc ca in Thamel se pot face (cu precautiile de rigoare, evident) o gramada de cumparaturi interesante: saluri si haine din materialele viu colorate ale orientului, betisoare parfumate, artizanat si bijuterii (din care multe cu pietre de turcoaz, tipice pentru regiunile himalayene si Tibet), si nenumarate alte flecustete turistice, mai mult sau mai putin buddhiste, hinduiste ori tibetane, care iti iau ochii la tot pasul.

Prima vizita in Kathmandu poate fi la templul buddhist Swayambhunath, numit si Templul Maimutelor; acolo trebuie urcate o gramada de trepte pana in varful dealului (365 la numar, se spune; dar cine mai sta sa le numere?!...), pandit cu atentie de maimute (doar-doar le scapi ceva de mancare, cu sau fara intentie) si supravegheat protector de ochii lui Buddha, infatisati la scara gigantica pe toti cei patru pereti ai vechiului templu; dar odata ajuns pe culme te vei simti rasplatit regeste cu panorama intregii vai Kathmandu si cu vizitarea celor cateva mici temple si altare, pe cat de vechi, pe atat de frumoase.

A doua vizita in Kathmandu ar putea fi la templul hinduist Pashupatinath, dedicat zeului Shiva, numit si Pashupati; dar din capul locului sa fie limpede ca nu oricine se va putea bucura sa vada un asemenea loc: pe malul opus al raului Bagmati sunt insirate platformele fumegande pe care nepalezii isi incinereaza si in zilele noastre mortii, iar pe treptele de piatra de langa rau s-ar putea sa fie si cativa decedati infasurati in giulgiuri portocalii, asteptandu-si cuminte randul la incinerare; asa ca nici privelistea acestor ruguri si nici mirosul pe care ele il imprastie in aer nu sunt foarte placute pentru occidentali. Turistii nu pot patrunde in incinta templului, dar il pot admira de pe malul opus al raului Bagmati; iar printre atractiile locului sunt si cativa sadhu - asceti hinduisti - extrem de exotici si cu o recuzita ascetica aproape hollywoodiana; ei fac sluj pentru turisti cu o bunavointa cel putin suspecta, iar turistii adora, cu inocenta copilareasca, sa se fotografieze impreuna cu ei.

Neaparat trebuie vazuta in Kathmandu si Durbar Square, stravechea piata medievala a orasului: intesata cu superbe pagode din lemn sculptat ce gazduiesc altare ale unor zeitati hinduiste, in Durbar Square vei putea gusta pe indelete atmosfera vechiului Kathmandu, din epoca (apusa de cateva secole) a regatului nepalez Malla. Si sigur te vei simti tentat sa ii fotografiezi pe localnicii ce isi vad linistiti si visatori de tihna lor orientala, pe treptele vechilor temple ori pe sub colonadele de lemn sculptat; amestecul rasial tipic vaii Kathmandu, intre arienii cu piele maslinie si cei din etnia newar cu trasaturi mongoloide, face ca unii dintre localnici (si mai ales femeile tinere…) sa fie cat se poate de interesanti.

Daca vrei sa simti Tibetul de altadata du-te la Boudhanath, centrul comunitatii tibetane din Nepal. La vreo zece kilometri de Kathmandu, Boudhanath este unul din locurile cele mai sacre ale buddhismului din Nepal, asa ca iti va oferi spectacolul unic al pelerinilor buddhisti care inconjoara templul facand prosternari pana la pamant, la fiecare doi-trei pasi; atemporali, parca incremeniti in timp undeva in urma, vei putea vedea tibetani in haine traditionale si calugari buddhisti in straie lungi si rosii; iar ca bonus vei putea cumpara, sub privirea atenta a ochilor lui Buddha (infatisati, cum e obiceiul nepalez, pe toate laturile templului) artizanat tibetan si nepalez, de calitate mai buna decat cel din Kathmandu.

In valea Kathmandu (care cuprinde intreaga vale himalayana din jurul orasului Kathmandu, laolalta cu aglomeratia urbana denumita Tri-City) ar mai fi de vizitat macar superbele piete cu vechi pagode de lemn din orasele vecine Patan si Bhaktapur (ambele piete fiind cunoscute cu acelasi nume de Durbar Square, la fel ca piata din Kathmandu), precum si templul hinduist de la Changu Narayan; e adevarat ca pana la Bhaktapur este ceva distanta (15-20 de kilometri de Kathmandu, ceea ce la standarde nepaleze este un drum de luat in seama), insa Patan este foarte aproape de Kathmandu (practic, lipit de el) asa ca nu trebuie ratat cu niciun pret. Si doar dupa asta vei putea spune ca ai vazut, de bine de rau, toate obiectivele cu care valea Kathmandu este inscrisa pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Ceea ce este, evident, doar un bun inceput...

Daca inca mai ai timp, bani si energie, in afara vaii Kathmandu ar mai fi neaparat de vazut cel putin trei locuri, raspandite prin colturi opuse din Nepal. Primul dintre ele este Everestul, cel mai inalt munte al lumii, de 8848 metri, pe care nepalezii il numesc oficial nu Qomolangma ori Chomolungma, precum tibetanii si faimosii serpasi din Himalaya, ci Sagarmatha. Everestul poate fi vazut facand o calatorie (nu foarte simpla, se pare) spre nord-est, catre Everest Base Camp, cu avionul pana in Lukla iar de acolo mai departe spre Namche Bazaar, capitala serpasilor; ori, cu mult mai expeditiv, poti vedea Everestul survoland cu avionul ori elicopterul crestele himalayene, intr-o plimbare de vreo doua ore sau jumatate de zi, dupa caz; eu as opta pentru calatoria la Everest Base Camp (oricum, asta voi face la urmatoarea mea vizita in Nepal), ceea ce ar fi si o buna ocazie pentru putin trekking prin Himalaya; in perioada aceasta a anului vremea nu este cea mai buna pentru a strabate Himalaya, dar nici total nerezonabila nu este pentru drumetii usoare; iar daca totusi alegi cumva survolarea din avion a crestelor himalayene (optiune extrem de comoda si foarte raspandita printre turisti) poate ca este bine sa te gandesti de doua ori inainte de a urca in micile avioane ale companiei Buddha Air, cu care am zburat eu anul trecut: anul acesta pe 25 septembrie (in care eu eram tot in avion, zburand din Delhi inapoi catre casa) unul din avioanele lor s-a prabusit langa Kathmandu, astfel ca a fost ultima calatorie pentru toti cei 19 pasageri din avion; dar daca ma gandesc bine, adevarul curat este ca in Nepal - tara cu cei mai inalti munti din lume si cu o infrastructura saraca - accidentele aviatice nu sunt chiar o raritate, indiferent de companiile aeriene implicate.

Iar la finalul calatoriei in Nepal ai mai putea vedea Lumbini si Chitwan, care sunt in aceeasi directie, spre sud-vest, in campia sudica Terai; ele ar putea fi cireasa de pe tort, desi ti-ar rapi in mod sigur macar patru zile, din care aproape doua ar fi doar drumul lung si obositor pe soselele serpuite si aglomerate care strabat lantul sudic al muntilor Himalaya. Lumbini este locul de nastere al lui Buddha Sakyamuni, asa ca este unul dintre marile locuri de pelerinaj ale umanitatii, alaturi de Mecca si Ierusalim; cum ai putea sa il ratezi? Iar Parcul National Chitwan este locul in care vei putea, in sfarsit, sa te joci de-a exploratorul: te vei putea caza in satucul Sauraha, in casute mici si cochete, botezate cu nume de animale si inconjurate de vegetatie luxurianta, te vei putea plimba pe raul Rapti intr-o canoe din trunchi de copac, pandit de departe de ochii crocodililor locali, numiti ghariali (mai mici si aproape inofensivi, ce-i drept, dar tot crocodili sunt, la urma urmei...), vei putea participa la un safari prin jungla nepaleza, cocotat pe spinarea unui elefant (rugandu-te fierbinte sa ai noroc cu carul pentru intalnirea de gradul zero cu tigrul bengalez), si vei vedea rinoceri si antilope la cativa pasi de tine; iar seara vei putea dansa in jurul focului pe ritmuri de Resham Firiri, un cantec tipic nepalez extrem de iubit peste tot in Nepal, alaturi de localnicii tharu din Sauraha.

Ma opresc aici cu povestea Nepalului, din motive cat se poate de obiective: sunt un sentimental incurabil, asa ca in acest moment - dupa ce am rechemat in amintire atatea locuri frumoase - imi vine sa las totul balta si sa o zbughesc intr-acolo; si pana la Namche Bazaar, la poalele Everestului, de-abia daca m-as opri putin in Kathmandu, sa imi trag sufletul. Ramane ca voi sa descoperiti restul acestei povesti, si sa va convingeti cu ochii vostri daca Nepalul are, intr-adevar, (aproape) tot ce isi poate dori un calator...