Sf. Gheorghe: Marea si Delta, la un loc (1)

Marea Neagra si Delta Dunarii, intr-un singur loc, dintr-un singur foc! Ce poate fi mai frumos de atat vara, pe litoralul romanesc? Si inca nu e vorba de orice plaja de mare, ci de una pe care poti respira in voie, fara ingramadeala, tonete si manele din toate partile; si nu e orice colt de Delta, ci unul din colturile cele mai frumoase din toata Delta Dunarii! Asa ca hai sa vedem care ar fi atractiile turistice din Sf. Gheorghe, una cate una…

Comuna Sf. Gheorghe

Da, prima atractie din Sf. Gheorghe este chiar… comuna Sf. Gheorghe: cuminte, tacuta si toropita de soare, Sf. Gheorghe pastreaza din plin farmecul desuet al vechilor sate dobrogene. Localnicii sunt discreti, masinile sunt mai degraba decorative, iar traficul aproape inexistent al comunei este dat de carute, de cai, de biciclete si de trocarici, cum este poreclit de turisti “trenuletul” tras alene de tractor, care transporta turistii catre plaja; la care se adauga barcile, firesc: mai toate familiile localnicilor au cate o barca, salupa sau ceva construit pentru a pluti pe apa. Una peste alta, singurul lucru care te poate supara in Sf. Gheorghe este linistea; dar oare chiar te poate supara?

Iar localnicii din Sf. Gheorghe sunt in marea lor majoritate nu lipoveni, ca in mai toata Delta Dunarii, ci haholi: spre deosebire de rusii-lipoveni de rit vechi, care vorbesc un dialect al limbii ruse, haholii din Sf. Gheorghe vorbesc un dialect al limbii ucrainiene, fiind urmasii cazacilor emigrati in Delta Dunarii dupa 1775, cand tarina Ecaterina a II-a a Rusiei a desfiintat “republica” de pe Don a cazacilor zaporojeni.

Plaja din Sf. Gheorghe

Este departe de sat, asa ca pentru a ajunge pe plaja din Sf. Gheorghe va trebui ori sa iei trocariciul, trenuletul turistic pentru turisti, ori sa faci o plimbare pe jos de cateva zeci de minute, intai pe ulitele prafuite si ale satului iar apoi prin intinderile presarate cu tufe uscate si tepoase dintre sat si mare. Dar merita: plaja e curata si libera, fara tonete si fara larma manelista tipica plajelor din Mamaia; si chiar la orele de varf densitatea turistilor pe plaja ramane cat se poate de rezonabila; simti ca ai loc sa respiri si sa te bucuri in tihna de mare, de cer, de briza si de liniste.

Este adevarat, uneori plaja trebuie impartita cu vreo turma de vaci si boi, care intra linistite sa isi faca baia in mare, asa cum se pare ca e traditia bovina prin Sf. Gheorghe; dar va spun sincer ca eu prefer bovinele din Sf. Gheorghe, decat lighioanele din Mamaia…

Oricum, sa fie limpede ca in postarea mea anterioara despre marea noastra, altfel m-am referit la un alt loc decat plaja de la Sf. Gheorghe; care nici macar nu este aproape de Sf. Gheorghe, fiind asezat departe, inspre sudul litoralului.

Rasaritul de soare pe plaja din Sf. Gheorghe

Da, stiu foarte bine ce spun: rasaritul de soare pe plaja este una dintre marile atractii din Sf. Gheorghe; e adevarat, pentru a-l prinde va trebui sa te trezesti foarte devreme, cu noaptea in cap, si sa strabati intinderea tepoasa dintre sat si mare pe jos, prin semi-intuneric; la ora aceea inca nu circula trocariciul, iar amatorii de rasarit se numara pe degete; s-ar putea sa cam dardai in briza de dimineata si sa te gandesti ca la ora aceea aveai optiuni mult mai bune decat sa orbecai printre tufe uscate si spini; dar merita cu varf si indesat sa faci acest sacrificiu, crede-ma: soarele rasarind din mare te va rasplati cu adevarat regeste!

La doi pasi de Sf. Gheorghe: insula Sacalin

Pe hartile cu Delta Dunarii s-ar putea sa mai gasesti inca inscrise insulele Sacalinul Mic si Sacalinul Mare, la mica distanta de Sf. Gheorghe; iar localnicii ii spun in continuare insula Sacalin, desi de ceva vreme nu se mai poate vorbi despre o insula, ci doar despre o peninsula ingusta, ancorata de uscat la nord si care an de an se intinde tot mai mult catre sud-vest: din cauza aluviunilor aduse de Dunare peninsula ameninta tot mai mult sa se uneasca de uscat si la sud-vest, inchizand complet golful-laguna din mijloc.

Asa ca Sacalin este de fapt o peninsula instabila, cu o geometrie variabila, in care marea nazuroasa sparge periodic cate o portita, pe care apoi o acopera cu aluviuni in putina vreme, ca si cum nu ar fi fost niciodata; pustie, nisipoasa si presarata cu cotoare ascutite de ierburi putrezite, nu are nimic din idilicul festiv al pliantelor despre Delta Dunarii. Este un loc salbatic si atat; in jur sunt doar tufe tepoase si pasari, iar comitetul de primire al peninsulei este format din cativa magari iubitori de natura virgina, ce-si rumega pe indelete plictiseala; insa aici poti asista pe viu la miracolul prin care Dunarea si Marea plamadesc din aluviuni insule si peninsule, adaugand noi si noi bucati de uscat la pamantul Deltei.

Drumul catre Sacalin se face intr-o ambarcatiune cu motor condusa de un localnic, si este de toata frumusetea: intai se iese inspre Sacalin pe Garla Turceasca, o gura secundara prin care bratul Sf. Gheorghe isi trimite apele catre mare, formand, la randul sau, o mini-delta; iar intoarcerea se face strabatand cateva dintre canalele incantatoare, cu nume desprinse din povesti pescaresti, ce alcatuiesc o retea la sud-vest de Sf. Gheorghe: Crasnicol, Palade, Buhaz si Ciotica.

Atat deocamdata despre Sf. Gheorghe; insa mai sunt de povestit destule despre acest loc unic in care te poti bucura de Marea Neagra si de Delta Dunarii dintr-un singur foc; asa ca voi reveni cu povesti despre celelalte atractii turistice locale, cat de curand…