Dupa ce am parasit Istanbulul iata-ma din nou
pornit la drum catre Seven Sisters Land, nord-estul indepartat si tribal al
Indiei. Ma indrept intr-acolo fara nicio graba, asa ca voi mai face cateva
escale prin tinuturile himalayene indiene invecinate cu Nepal, Bhutan si
Bangladesh; imi era un dor grozav sa vad iar Himalaya, chiar daca probabil in
aceasta calatorie nu voi apuca sa si urc in munti la vreo inaltime care sa
merite povestita; una peste alta, iata-ma facand deja prima escala in
Darjeeling, numita si Queen of the Hills, Regina Dealurilor.
Pana la Darjeeling este drum lung si greu de
batut; din Istanbul am luat avionul catre Delhi, iar in Delhi am
asteptat cateva ore dupa care am luat un alt avion pana in Bagdogra; din
Bagdogra am tocmit un taxi pana in Siliguri, orasul cel mai populat si mai
important din regiune; iar din Siliguri am urcat intr-un sumo, un shared jeep cu
care am mai mers vreo trei ore pana in Darjeeling.
Cand am coborat din avion in Bagdogra cerul era
acoperit de nori grosi iar aerul frigea, asa ca m-am departat imediat de avion,
crezand ca acea caldura venea de la motoarele sale; insa dupa ce m-am distantat
suficient si mi-am dat si geaca jos am inteles ca este cazul sa ma impac cat
mai repede cu temperatura locala. In jur este foarte mult verde, spre deosebire
de ce vezi de obicei in India centrala; sunt campuri cultivate, pajisti si copaci,
iar pe marginea drumului sunt plante pe care le-am vazut si in Romania, insa in
florarii: ficusi uriasi, niscaiva palmieri si aracee, usor de recunoscut dupa
frunzele mari si frumoase; din loc in loc vezi cate o portiune de padure, iar
in fata gospodariilor oamenii au pomi si copaci care sa le faca umbra in
gospodariile modeste.
Bengalul, tinutul
natal al lui Rabindranath Tagore
Mi s-a reprosat uneori ca povestesc despre
locuri departate si putin stiute ca si cum toata lumea care citeste ce scriu ar
fi obligata sa ghiceasca unde sunt ele, asa ca de data asta voi spune cateva
cuvinte despre locul in care am ajuns. Bagdogra este in India de nord-est, in
Bengal; iar Bengal este unul dintre tinuturile bogate si foarte populate ale sub-continentului
indian, impartit dupa 1947, din pacate, intre India, care a luat vestul majoritar
hinduist (alcatuind statul West Bengal, in care am ajuns eu) si Bangladesh,
care s-a ales cu estul majoritar musulman.
Localnicii tinutului, bengalezii, sunt unul din
grupurile etnico-lingvistice cele mai importante din marea familie a popoarelor
indiene: daca hindi sunt grupul cel mai mare din India centrala, bengali sunt
grupul cel mai mare din India estica si detinatorii uneia din cele mai bogate
si frumoase culturi din intregul spatiu indian; ajunge sa spun doar ca celebrul
poet Rabindranath Tagore era bengalez si a scris in limba bengali, desi el si
Gandhi sunt cunoscuti in lumea larga drept cele mai mari personalitati ale
Indiei. Iar faimoasa metropola Kolkata sau Calcutta, unul dintre primele trei
orase ale Indiei si un mare centru cultural indian, este capitala istorica a
Bengalului si capitala de azi a statului indian West Bengal.
A propos, planurile mele pentru
aceasta calatorie nu includ si Kolkata, dar sa nu uitam ca prima regula de
calatorie este be water: fa-ti
planuri, dar fii oricand gata sa le schimbi. Tocmai ce am aflat azi de la localnici ca in Seven Sisters Land sunt ceva tulburari si violente intre nu stiu ce minoritati si triburi locale si imigrantii musulmani veniti din Bangladesh, si se zvoneste ca exista zone intinse in care autoritatile indiene au pierdut controlul; asa ca iau in calcul, fara nicio obida, absolut orice schimbare a planurilor actuale. In definitiv nu conteaza destinatia, ci doar drumul; si sigur voi ajunge doar acolo unde trebuie sa ajung, si nu in alt loc.
Siliguri, poarta
Indiei de nord-est
Ca sa fiu si mai exact, Bagdogra este in extremitatea
nordica a statului indian West Bengal, cunoscuta si ca West Bengal Hills, Bengalul
de nord, Siliguri Corridor sau Chicken's Neck; avand o forma alungita,
Coridorul Siliguri are destul de putine in comun cu restul statului West
Bengal: este legat de el doar printr-o fasie ingusta de teritoriu, este ocupat
mai mult de dealurile inalte pre-himalayene si de inaltimile din Himalaya decat
de campiile obisnuite in Bengal, iar locuitorii zonei sunt un amestec etnic
tipic himalayan, in care alaturi de bengalezi sunt si mai multe etnii de rasa
mongoloida si vorbind limbi tibeto-birmane. Insa Coridorul Siliguri are o importanta strategica foarte
mare pentru India: el leaga statele din nord-estul Indiei, Seven Sisters Land,
de restul teritoriului indian; o legatura precara, Coridorul Siliguri fiind
strangulat (pana la o latime minima de doar 21 de kilometri) de granitele cu
Nepal si Bangladesh si presat de vecinatatea imediata cu Bhutan si cu Tibetul
ocupat de China. Asa se explica de ce Coridorului Siliguri i se mai spune si Chicken's
Neck: daca te uiti pe harta Indiei fasia subtire de teritoriu seamana,
intr-adevar, cu un gat fragil de pui, care trebuie ingrijit sa nu se rupa.
Siliguri este orasul cel mai populat si nodul
de comunicatii al Chicken's Neck, asa ca i se spune Gateway of North East
India; Bagdogra cu aeroportul se afla la 15 kilometri vest de Siliguri, iar
nodul feroviar cel mai mare al zonei, New Jalpaiguri, este la mica distanta la
est de Siliguri; asa ca daca vrei sa vezi Darjeeling, Kalimpong, statul indian Sikkim,
micul stat independent Bhutan si estul Nepalului va trebui sa treci prin
Siliguri cu anexele sale Bagdogra si New Jalpaiguri; la fel si daca de aici
vrei sa mergi mai departe catre Seven Sisters Land; insa nu cred ca este si ceva
de vazut in Siliguri, centrul orasului etaland obisnuitul haos animat, mizer, poluat
si zgomotos al oraselor indiene.
Iar localnicii din Bagdogra si
Siliguri sunt parca si mai tuciurii decat ii stiam eu pe indieni; majoritatea lor
sunt bengalezi, insa printre ei vezi destui localnici care desi sunt bruneti
cat cuprinde au ochii oblici tipici mongoloizilor; Himalaya cu incredibilele
sale amestecuri etnice si lingvistice e aproape, se vede limpede chiar in ochii
localnicilor...
Din Siliguri in Darjeeling, prin tinutul gorkhas-ilor
Dupa plecarea din Siliguri
peisajul s-a schimbat destul de repede: campia Bengalului a ramas in urma,
lasand loc dealurilor pre-himalayene; drumul este denivelat, ingust, sinuos si
abrupt, in pante si serpentine fara numar; de regula o margine a drumului este
ocupata de coasta impadurita urcand aproape vertical in sus, iar cealalta de un
coboras abrupt, asa ca nu ma pot abtine sa nu am uneori mici nelinisti pe la
curbe, mai ales la intalnirile cu alte masini; ca multe drumuri indiene de
munte, si drumul catre Darjeeling este pe multe portiuni ingust cat pentru o
masina, asa ca intalnirile sunt solutionate obligatoriu prin intelegerea celor
doi soferi, regula cea mai des respectata parand a fi ca masina care urca (cum
e sumo-ul in care eram) are prioritate. Una peste alta drumul a decurs in
conditii multumitoare, in pofida sutelor de scuturaturi si a ingramadelii tipic
indiene din jeep; dupa drumurile pe care le-am facut anul trecut prin Spiti,
Himachal Pradesh, Ladakh si Kashmir sunt deja calit pe
drumurile himalayene si stiu bine la ce sa ma astept.
S-au schimbat si oamenii din jur;
sunt singurul european din sumo, iar dintre ceilalti calatori majoritatea au trasaturi
clar mongoloide si pielea deschisa la culoare, complet diferiti de bengalezii
tuciurii din Siliguri; iar unul din ei imi spune mandru ca ei sunt nepali, adica nepalezi sau gorkhas, vorbind aceeasi limba ca si
fratii lor din Nepal; fiind majoritari in zona Darjeeling-ului si in nordul
Coridorului Siliguri nepalezii au obtinut de la autoritatile indiene si o vaga
autonomie pentru ceea ce ei numesc Gorkhaland, tinutul gorkhas-ilor. Iar la un
moment dat jeep-ul a oprit langa o cladire izolata pe care scria chiar
Gorkhaland; oare acela era punctul de intrare in tinutul gorkhas-ilor? Oricum,
intre acesti nepalezi-gorkhas ma simt ca intre vechi cunostinte: am vizitat Nepalul acum vreo doi ani, iar oamenii de acolo mi-au placut la nebunie.
Drumul din Siliguri in Darjeeling
dureaza vreo trei ore, desi sunt doar vreo 90 de kilometri distanta; insa se
poate si mult mai rau de atat: cu trenul, care face aceeasi distanta in opt ore.
Intre noi fie vorba, aceste West Bengal Hills cu atatea pante abrupte,
serpentine si hauri nu sunt tocmai dealuri in acceptiunea obisnuita a
cuvantului: in tinuturile himalayene oamenii nici nu isi dau osteneala sa
numeasca munti niste inaltimi mai mici de 2500-3000 de metri; asa se explica de
ce Darjeeling, asezat la vreo 2100 de metri inaltime, este cunoscuta ca Regina
Dealurilor; adevaratii munti Himalaya, cu inaltimi care pornesc de la 3000 de
metri in sus, sunt pe aproape, dar nu au aparut inca: asa ca nu ramane decat sa
accept ca ceea ce strabatem cu atata greutate sunt doar niste dealuri: dealurile inalte pre-himalayene, mai
bine zis. Chiar as putea spune ca deja ne cunoastem bine, din calatoriile de acum un an prin Himachal Pradesh.
Cand am ajuns in Darjeeling era
vreo sase si jumatate si deja era noapte; in tinuturile himalayene se intuneca
foarte devreme, asa ca va trebui neaparat sa imi modific programul dupa cel al
localnicilor, ca sa nu pierd timp pretios; Darjeeling aparea intunecos si umed,
si tot ce vedeam din el era un paienjenis diabolic de stradute in panta si de
cladiri ingramadite pe coaste abrupte. E clar, Regina Dealurilor nu avea chef
de audiente in acea seara…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu