Istanbul, altfel

Inalta poarta, orasul sultanilor otomani, al palatelor orientale si al moscheilor, poarta orientului, orasul de pe doua continente: acestea sunt cateva din stereotipurile cu care este abordat indeobste Istanbulul, metropola Turciei; asa ca m-am decis sa il vad cu alti ochi decat cei cu care este vazut de obicei: de pe apa. Fiind intins de-a lungul Bosforului, stramtoarea dintre Europa si Asia, Istabulul are o fateta maritima despre care sunt foarte multe de povestit. Si nici nu mi-a fost deloc greu sa-l vad in acest fel, pentru ca locul meu favorit in Istanbul nu este nici palatul Topkapı si nici Sfinta Sofia, ci cheiul Eminönü cu podul Galata de peste Cornul de Aur.

Acum vreo mie si patru sute de ani turcii erau niste calareti nomazi care rataceau prin stepele Mongoliei si Turkestanului, fara sa aiba habar cum arata marea sau o corabie; vecinii lor erau chinezii, persanii, mongolii, tibetanii si neamurile siberiene din nord, cu care turcii se luptau sau se aliau dupa cum batea vantul uscat al stepelor; istoria s-a jucat insa cu destinul lor si le-a dat nu doar marire si putere, ci si o tara la care stramosii lor central asiatici nu s-ar fi gandit nici macar o clipa: cu un litoral imens si cu o multime de porturi, uriasa peninsula Anatolia, caminul de astazi al turcilor, i-a obligat pe multi din ei sa se transforme din calareti ai stepelor in marinari si pescari. Iar Istanbulul este locul in care poti vedea cel mai bine aceasta devenire maritima: dominat de mare si intins pe doua continente, Europa si Asia, Istanbulul nu aminteste cu absolut nimic de stepele aride din care au venit acum vreo mie de ani stramosii turcilor de azi.

Cheiul Eminönü se afla la mica distanta de moscheea Süleymaniye, una dintre marile atractii ale Istanbulului; marginit de Cornul de Aur, golful lung si ingust ca un fiord ce desparte in doua partea europeana a orasului, cheiul este animat si colorat, cu un aer oriental incantator; de aici pleaca o multime de nave catre toate partile Bosforului si tot de aici porneste podul Galata, Galata Köprüsü, catre cartierul Galata de la nord de Cornul de Aur. Mai multe moschei isi arunca spre cer minaretele subtiratice: in afara de Süleymaniye Camii se mai vad moscheile Yeni Camii si Rüstem Pașa Camii, si ceva mai incolo se itesc Zeyrek Camii, Fatih Camii si Gül Camii; iar dincolo de Cornul de Aur se vede turnul Galata, construit de bizantini acum vreun mileniu si jumatate si detinut de genovezi in perioada de decadere a Constantinopolului bizantin.

Podul Galata merita strabatut pe jos, pe indelete; pe marginile sale sunt multimi de undite intinse de pescarii locului: desi apele din Cornul de Aur sunt presarate cu deseuri aruncate de localnici, am vazut cu mirare carduri intregi de pesti plimbandu-se agale pe langa picioarele podului, in ciuda pescarilor; iar la nivelul inferior al podului sunt zeci de cafenele si restaurante din care te poti bucura de privelistile superbe ale Cornului de Aur in timp ce mananci balik ekmek, precum localnicii; extrem de popular in toata zona cheiului si a podului, balik ekmek este doar un sandvis cu peste prajit si cu niscaiva verzaturi; este o mancare simpla, dar gustoasa.

Inspiratia m-a condus apoi spre un ghiseu in care se vindeau bilete pentru o croaziera pe Bosfor cu vaporul; nu aveam planuri fixe, asa ca mi-a fost usor sa cedez si sa ma urc in vapor pentru o scurta plimbare pe bulevardul maritim dintre cele doua parti ale Istanbului: cea europeana si cea asiatica. Am trecut intai pe sub podul Bosfor (Boğaziçi Köprüsü), numit si podul Atatürk; lung de 1560 de metri, a fost finalizat in 1973, fiind prima legatura permanenta dintre Europa si Asia; pe maluri se puteau vedea faimosul palat Dolmabahçe Sarayı, asezarea pitoreasca Ortaköy, palatul Beylerbeyi Sarayı, Rumeli Hisari - Fortareata Europei, cu fata catre Anadolu Hisari - Fortareata Asiei, de pe partea cealalta a Bosforului; si dupa trecerea pe sub podul Fatih Sultan Mehmet feribotul s-a intors si a pornit inapoi catre cheiul Eminönü.

Iar Istanbulul privit de pe apa are o alura surprinzator de occidentala; nu doar ca are zgarie-nori din beton si sticla precum un mic Manhattan al Bosforului, dar sunt si locuri in care casele si palatele rasar aproape direct din apa, precum in Venetia, iar cladirile inalte si inguste ridicate pe dealurile inverzite ce marginesc Bosforul aduc cu cele din orasele Dalmatiei; noroc cu moscheile, ce imi readuceau aminte ca sunt in Istanbul si nu undeva pe coastele Adriaticii.

Probabil acesta a fost unul dintre motivele pentru care Atatürk, fondatorul Turciei moderne, a decis mutarea capitalei la Ankara: Istanbulul arata prea maritim, prea bizantin si genovez ca sa fie curat turcesc; in Istanbul inca se simte respiratia Constantinopului bizantin, cucerit de turci in 1453, iar malul nordic al Cornului de Aur este dominat de turnul Galata, fortificatia din care era aparat cartierul genovez al orasului. Ankara in schimb este in mijlocul platoului anatolian, inalt si arid precum stepele Asiei centrale din care turcii au plecat acum multa vreme; iar Atatürk trebuie sa fi urmarit nu doar considerente strategice in mutarea capitalei la Ankara, ci si intoarcerea catre radacinile turcesti, puternic legate de stepa.

Mi-am incheiat plimbarea prin Istabulul maritim urcand in turnul Galata, devenit faimos in perioada in care Galata era cartierul genovez al Constantinopolului bizantin; de aici se vede perfect Cornul de Aur, podul Galata si cheiul Eminönü cu moscheile din vecinatate, Süleymaniye Camii, Yeni Camii si Rüstem Pașa Camii; ceva mai departe se zaresc nu doar Sfinta Sofia fata in fata cu Sultan Ahmet Camii, Moscheea Albastra, ci chiar si inaltimile Palatului Topkapı; iar in zare, dincolo de Bosfor, se profileaza malul asiatic; si fara indoiala, Istanbulul inseamna nu doar moschei si palate ca in 1001 de nopti, ci si cheiuri, poduri si nenumarate nave strabatand in toate directiile apele albastre ale Cornului de Aur si ale Bosforului; vazut altfel, Istanbulul este albastru, maritim si levantin ca un vis mediteraneean, si doar minaretele iti vor aduce aminte ca te afli la portile orientului…