Ravangla: cum sa pierzi timpul in Sikkim, pe coclauri himalayene (2)

La mica distanta de Ravangla se afla Namchi, orasul statuilor gigantice; si tot in Ravangla am baut prima mea tongba cu chhang, berea traditionala sikkimeza, si am vizitat o biserica crestina in care se petrec lucruri ciudate; dupa care am fost captiv in Ravangla pentru o zi, neputand sa plec mai departe decat in in ziua urmatoare.

Namchi, orasul statuilor gigantice

La mica distanta de Ravangla se afla orasul Namchi, unul dintre orasele mari ale Sikkim-ului; la fel ca si capitala Gangtok, are un centru surprinzator de curat, ordonat si bine intretinut pentru un oras din India, cu o arie pietonala de toata frumustea. Insa ceea ce a facut din Namchi un loc faimos este uriasa statuie a lui Padmasambhava sau Guru Rinpoche, marele maestru buddhist care a trait in sec. 8 si care pentru tibetani este al doilea Buddha; Padmasambhava este considerat nu doar parintele buddhismului tibetan, ci si patronul spiritual al Sikkim-ului: marele maestru a stat in Sikkim o vreme, probabil dupa ce a plecat din Tibet, iar despre cele patru pesteri sacre ale Sikkim-ului se spune ca sunt binecuvantate chiar de catre Padmasambhava. Asa ca pentru sikkimezi ridicarea unei statui gigantice a lui Padmasambhava (de 45 de metri inaltime!) la Samdruptse, la cativa kilometri de Namchi, a parut un gest firesc de piosenie fata de patronul spiritual al tarii.

Insa spuneam recent ca Sikkim-ul de astazi nu mai este o tara majoritar buddhista, intrucat trei sferturi din locuitorii sai sunt nepalezi; iar nepalezii sunt de religie hinduista, la fel ca si indienii; asa ca hinduistii din Sikkim nu s-au lasat mai prejos si au construit si ei o statuie gigantica in apropriere de Namchi, la Solophuk; avand 33 de metri, statuia il reprezinta pe Shiva, divinitatea (masculina) suprema din hinduismul saivit, si este inconjurata de o fantezie arhitecturala hinduista alcatuita din statui si temple multicolore. Asa ca exista doua statui gigantice ce se privesc de pe doua varfuri de dealuri de langa Namchi, ca si cum ar fi rivale; insa trebuie spus ca - deloc intamplator, zic eu - intre Padmasambhava si Shiva exista mari similitudini, chiar daca ei provin din doua religii distincte: Padmasambhava reprezinta in buddhismul tibetan prototipul maestrului yoghin, la fel ca si zeul Shiva in hinduism.

Orasul Namchi pare sa fi fost atins de virusul statuilor gigantice, intrucat potrivit ghidului Lonely Planet edilii locali planuiau sa mai ridice o statuie gigantica, a zeitei Devi, pe Shakti Hill, la mica distanta de oras. Taximetristul (din etnia gurung) care m-a dus la Solophuk mi-a confirmat ca Namchi are trei statui astazi, insa mi-a spus ca cea de a treia il reprezinta pe Sai Baba, sfantul indian care facea minuni materializand pe loc diverse obiecte. Nu mai aveam timp si chef sa vad si o a treia statuie, asa ca nu stiu in final cine are dreptate: Lonely Planet sau taximetristul gurung? Oricum, virusul statuilor gigantice din Namchi s-a transmis si in Ravangla, care si-a ridicat si ea propria statuie gigantica: inalta de 41 de metri, ea il reprezinta pe Buddha Shakyamuni; inaugurarea ei va fi in octombrie-noiembrie, cand Ravangla va gazdui o sarbatoare religioasa.

Ici-colo, pe langa Ravangla

Ce mi-a placut la nebunie in timpul sederii in Ravangla a fost faptul ca aici am facut lungi plimbari pe jos prin imprejurimi, pe drumuri trecand prin mijlocul padurii himalayene si prin mici sate sikkimeze. Padurea himalayana este frumoasa cat cuprinde, iar micile gospodarii sikkimeze imprastiate pe la margini de padure sunt, in pofida tabloului idilic din jur, cat se poate de modeste; din case se aud cantece nepaleze cantate de voci subtirele si limpezi de femei, iar localnicii obisnuiesc sa salute fiecare pe limba lui: tashi delek imi spuneau cei din etnia bhutia, in timp ce nepalezii schitau gestul impreunarii mainilor la piept si rosteau namaste. Iar unii dintre localnicii bhutia inca mai scot limba cand vorbesc cu tine; am inteles ca e vorba de un vechi obicei tibetan, in care scosul limbii avea semnificatia unui salut, ori ceva de genul asta.

In aceeasi gospodarie sikkimeza poti vedea cu mirare toate culorile si toate rasele locului: de la indieni sau nepalezi de la campie, cu pielea “bronzata” si cu trasaturi europoide, pana la localnici bhutia sau lepcha cu pielea deschisa la culoare si cu ochii oblici ai mongoloizilor; sikkimezii au trasaturi atat de diferite incat unii din ei s-ar potrivi de minune la Beijing, altii ar trece neobservati in sudul insorit al Indiei, iar altii s-ar putea pierde in multime chiar si la Bucuresti; oricum, e clar ca Sikkim este un punct de intalnire intre rasele si etniile Asiei; foarte explicabil, din moment ce inca din vechime una din rutele comerciale majore dintre India si Tibet trecea chiar prin Sikkim.

Prin partile locului cainii obisnuiesc sa doarma exact in mijlocul drumului, si nimeni nu le face vreun rau: masinile ocolesc cu grija patrupedele somnoroase, fara niciun claxon sau alt semn de frustrare. Intr-o zi am vazut o masina ce a trecut mult prea aproape de un asemenea caine, la doar cativa centimetri de a-l lovi; sikkimezii sunt foarte cumsecade de felul lor, dar imediat un localnic s-a ridicat furios de pe banca lui, gata sa ia soferul la bataie daca javra ar fi patit ceva.

Iar prin sate si prin padure poti auzi adesea un sunet puternic, insistent si metalic, ca de motor electric; nu e niciun motor electric, ci o pasare micuta este cea care scoate asemenea sunete impresionante; habar nu am cum ii spune pasarii, dar eu am poreclit-o pur si simplu pasarea-motoras electric…

Ce sa nu ratezi in Sikkim: o tongba cu chhang, berea traditionala sikkimeza

Am pomenit deja despre chhang in postarea precedenta, asa ca iata acum si despre ce e vorba: considerata berea traditionala sikkimeza, chhang este o bautura din boabe de mei fermentate, pentru fermentare folosindu-se un fel de chiftelute din orez cu nu mai stiu ce, care probabil reprezinta drojdia locala.

Pentru a obtine chhang se foloseste un vas din bambus ceva mai mare ca o halba, numit tongba, care se umple cu boabe de mei deja fermentate; apoi se aseaza tongba pe o farfuriuta si se adauga apa fiarta cat cuprinde in tongba, peste mei; se lasa asa vreo trei-patru minute si doar apoi se bea chhang-ul cu un pai lung introdus pana in fundul tongbei; cand lichidul din tongba se termina, ramanand doar boabele de mei, se mai adauga in tongba apa fiarta cat cuprinde, si tot asa; bautura rezultata este calda ca un ceai si aduce la gust cu o tuica slaba si acrisoara din fructe, desi e numita bere si se bea cu paiul; in alte cuvinte, o tongba cu chhang inseamna o halba de bere-tuica-ceai, ce se bea la pai…

Prepararea unei tongba cu chhang are in sine ceva conspirativ si dubios, ca un ritual pagan interzis de biserica; firesc, asta doar mareste miza; cand am baut prima data chhang eram in crasma spartana si intunecoasa a unei localnice bhutia, care auzind ce vreau sa beau s-a uitat la mine ca la un nebun; apoi m-a prevenit ca bautura ei e foarte tare: sunt sigur ca vreau sa fac asta? Pret de o secunda am ezitat, dupa care m-am gandit ca indiferent ce trotil imi va prepara femeia nu are cum sa fie mai tare decat taria de Zalau, cu care ma descurcam fara probleme acum ceva ani, cand ma mai tratam cu asemenea vasodilatante; si asa a fost: e clar ca sikkimezii ca nu au o reprezentare corecta despre ce inseamna o bautura foarte tare. Ulterior am mai baut chhang si in restaurant, unde tongba din bambus e inlocuita cu o tongba din metal ca un termos, prevazut cu un capac tot metalic prin care sa treaca paiul; sa bei chhang dintr-un asemenea vas e ca si cum ai participa la un experiment secret de alchimie: ce-o fi inauntru, elixirul tineretii?

O biserica in care se petrec lucruri ciudate: ce inseamna sa fii crestin in Ravangla

Intr-o zi Obisek mi-a zis ca vrea sa imi arate o ţorţ; eram obosit si nu aveam chef de rebusurile lui peltice, asa ca am mormait ceva ca sa ma lase in pace, insa Obisek a insistat sa mergem chiar atunci: ţorţ in sus, ţorţ in jos, ţorţ si iar ţorţ; auzisem deja destule cuvinte ciripite in anglo-nepaleza locala, insa de data asta ţorţ-ul lui Obisek chiar ma facuse sah-mat, asa ca l-am luat la intrebari ca sa ma prind si eu la ce se refera; si despre ce credeti ca era vorba? despre o church, adica biserica crestina de care apartine Obisek.

Bun, de ce sa nu vad cum arata o biserica crestina aici in Sikkim, unde numai biserici crestine nu te-ai astepta sa gasesti? Asa ca am pornit catre ţorţ-ul lui Obisek, curios sa aflu ce inseamna crestinism in Ravangla. Apartinand de secta crestina numita Biserica din Bethleem, biserica crestina din Ravangla nu arata pe dinafara nimic deosebit; insa imediat ce te apropii de intrarea ei incep surprizele…

In primul rand, la intrare in biserica trebuie sa te descalti, conform obiceiului oriental existent in toate religiile Indiei: il poti gasi si la musulmani, buddhisti, hinduisti, sikh-i si jainisti. Inauntru nu sunt deloc scaune, iar Obisek mi-a confirmat ca oamenii stau direct pe mocheta, asezati turceste, cum se sta in orient; nu exista nici podoabe, imagini sfinte sau semne crestine si nici macar altar, ci doar niste baloane colorate agatate ca pentru o serbare scolara si vreo doua pupitre de tinut discursuri; insa pe peretele central este zugravita o cruce mare, iar deasupra ei este si o deviza mare in nepali; complet inaccesibila pentru mine, fiind scrisa in alfabetul indian. In biserica sunt si cateva vase mari din aluminiu, despre care Obisek mi-a spus ca sunt pentru orez, dupa care mi-a balmajit ceva neinteligibil; am renuntat sa mai cer explicatii, gandind ca e vorba de vreun obicei oriental preluat si de credinciosii acestei biserici si integrat in slujba crestina tinuta aici. Iar cireasa de pe tort o constituiau cele doua ghitare dintr-un colt si o zornaitoare din aceea rotunda cum au dansatorii tigani, la care mi se pare ca ii spune tamburina. Le privesc siderat si intreb: bun, dar astea pentru ce sunt? Pentru slujba de duminica, imi raspunde inocent Obisek, cantam cu ele.

In biserica mai intrasera doua tinere, doua codane nepaleze cu parul de abanos si cu ochii oblici; se cunosc cu Obisek, asa ca ma intreaba prin el ce fel de crestin sunt eu. Le raspund ca sunt ortodox, dar in gand imi doresc sa nu ma intrebe si ce instrumente muzicale folosesc ortodocsii la slujba. Le-ar fi foarte greu sa inteleaga ca noi nu avem la slujba zornaitoare din aceea; si nici macar ghitara. Pentru un minut sunt puternic tentat sa raman in Ravangla pana duminica, si sa vin la slujba din biserica; sunt curios cum decurge o slujba crestina in Ravangla, intr-o inedita versiune sikkimeza-nepaleza: e foarte clar ca in ţorţ-ul lui Obisek slujba este in limba nepaleza, iar crestinii oachesi si cu ochii oblici de prin partea locului sed turceste, cu picioarele incrucisate; dar oare ce fac cu orezul? dar cu baloanele? oare cum canta? oare si danseaza?!...

Prizonier in Ravangla

Dis de dimineata in cea de-a patra zi in Ravangla am decretat ca e destul cat am stat si ca plec mai departe, catre Tashiding; am facut bagajul, am luat micul dejun la Kookie dupa care am pornit prin oras sa gasesc o banca la care sa schimb ceva dolari in rupii indiene, sa am cu ce achita hotelul; Obisek imi spusese deja ca in Ravangla nu poti schimba bani decat la banci, iar ghidul Lonely Planet nu avea nicio avertizare speciala pe acest subiect, asa ca singura suparare pe care o prevedeam era aceea ca voi schimba la un curs prost. Surpiza de proportii la prima banca: nu se pot schimba dolari in rupii decat la Gangtok, in capitala Sikkim-ului! Idioti, am gandit eu, ma duc la alta banca. Acolo mi se spune exact la fel: doar la Gangtok! Idioti si astia, imi spun eu, ma duc la alta banca. In Ravangla insa sunt doar trei banci, iar la a treia (o mica banca privata) pur si simplu nu aveau cash! Am inceput sa ma simt incoltit, vazand cum cusca devine tot mai stramta. Nu-i nimic, apelez la bancomat; era unul singur in oras, dar bun si ala; acolo insa o alta surpriza neplacuta: ATM-ul era pe linie moarta din cauza unor probleme de satelit!

Bun, va sa zica pur si simplu nu puteam pleca din Ravangla, pentru ca nu aveam cu ce achita hotelul! Asta desi aveam bani suficienti la mine…  Ma duc din nou la prima banca, si le spun ca am nevoie neaparat sa schimb bani; mi se raspunde calm si politicos ca in Gangtok voi rezolva imediat problema; adica sa pornesc la un drum de vreo trei-patru ore (asta daca gaseam imediat un jeep plin, ca daca nu, mai intai aveam de asteptat), sa fac un lucru ce ia vreo cinci minute cel mult dupa care sa ma intorc in Ravangla, cel mai probabil in ziua urmatoare, dupa inca un drum de trei-patru ore. Ce, sunt nebun? Cum sa fac asa ceva?

Apoi a aparut ideea sa merg la Namchi sa schimb bani acolo sau sa gasesc un ATM fara probleme de satelit, dupa care sa ma intorc iar in Ravangla sa achit hotelul; Namchi e un oras mult mai mare ca Ravangla si centrul Sikkim-ului de sud, asa ca parea firesc sa rezolv acolo; iar pana la Namchi e un drum mult mai scurt, de vreo ora, pentru care merita sa iau un taxi (cu unul din cei doi Tshering-i ca sofer) ca sa nu mai astept dupa un shared jeep; e adevarat, fusesem la Namchi si in ziua precedenta, dar poti stii vreodata daca a doua zi nu te intorci?! Ajuns la Namchi mi se spune din nou ca pot schimba banii doar intr-o banca din Gangtok; apelez la ATM, tot mai furios: aici nu sunt probleme de satelit, insa cardurile mele pur si simplu nu functioneaza! Blocate sau ceva asemanator, ele nu produc nimic altceva decat refuzuri vag politicoase! Incerc sa vorbesc in tara cu cineva, sa aflu ce e cu cardurile, constat ca am o problema si cu telefonul; o depasesc cu chiu cu vai, iar de la banca aflu cu stupoare ca banca de la care am cardurile pur si simplu blocase toate tranzactiile din intreaga Indie, din cauza unor fraude cu carduri intamplate acolo; fara sa ma notifice absolut nimic, desi pentru banca era vizibil ca imi folosisem cardul prin India si Nepal in ultimii trei ani...

Pana la urma am obtinut, cu ajutorul unei foste colege (sa-i deie Dumnezeu sanatate si numai bine!...), deblocarea ultra-rapida a cardurilor si am apucat sa ma vad iar cu rupii in mana. Eram furios si alarmat de toata tarasenia asta, insa nu imi place sa dau vina pe coincidente in general, iar aici au fost prea multe coincidente nefaste laolalta (pe cele legate de internet nici nu le-am mai pomenit) ca sa nu ma intreb care e explicatia reala, profunda, a faptului ca nu am putut sa plec din Ravangla: oare locul asta incerca sa ma tina captiv? oare am ramas cu datorii (de orice fel, nu doar cu cele banesti) in Ravangla? oare nu am terminat ce aveam de terminat in Ravangla? Oricum, dupa ce in urmatoarea zi am reusit sa plec (sau sa evadez…) din Ravangla mi-am notat, spre tinere de minte, urmatoarea regula pentru calatorii: nu pleca dintr-un loc catre urmatoarea destinatie pana ce nu simti limpede ca ai facut acolo tot ce aveai de facut; indiferent ce ai de facut acolo: este problema ta sa afli asta…


p.s. poate doresti sa citesti si Ravangla: cum sa pierzi timpul in Sikkim, pe coclauri himalayene (1)...