Un apus de soare pe Bosfor, atât mi-am propus
să văd în Istanbul la ultima escală acolo. În ziua aceea tocmai mă întorceam
acasă din călătoria nu chiar ușoară prin India de nord-est, și nu mai
voiam să adaug nimic la ce văzusem deja timp de o lună și ceva; așa că m-am hotărât doar să revăd locul meu favorit din Istanbul, cheiul Eminönü, așteptând liniștit, la o
masă de restaurant cu faţa spre chei, momentul în care soarele se apleacă și se
ascunde între moscheile de pe malul Cornului de Aur. Și iată acest
moment:
Tot imi zic ca o sa mai merg la Istanbul, mai ales ca acum am in cap lecturile lui Orhan Pamuk.
RăspundețiȘtergereai putea aborda Istanbulul bizantin; ce zici maître Felix, cum suna?
RăspundețiȘtergere