37 de zile ici-colo, prin Sikkim si Seven Sisters Land: cifre, lectii, concluzii

De luni noapte sunt iar acasa, in Bucuresti; si pentru ca tocmai am finalizat calatoria lunga si grea prin Sikkim si Seven Sisters Land nu ma pot abtine sa nu asez “pe hartie” cateva din reperele ei cantitative. Pana si eu, personajul principal al acestei calatorii, sunt usor impresionat cand ma uit pe cifrele ei…

De la plecarea din Bucuresti pana la intoarcere au fost 37 de zile de calatorie, in care am folosit un numar total de 74 de mijloace de transport de toate felurile: avioane (sase), trenuri (patru), metrouri, tramvaie, autobuze, shared jeep-uri, taxiuri, auto-ricse, ricse, patru ferryboat-uri si o motoclicleta (la care i-am ocupat cu cinste locul din spate, in insula Majuli); in 44 din aceste mijloace de transport am calatorit cu tot bagajul la mine, iar in celelalte 30 am avut la mine doar rucsacul foto, bagajul mare fiind in hotel. Am fost cazat in 11 hoteluri si pensiuni (in care am stat intre una si cinci nopti), iar sase nopti mi le-am petrecut in avioane si aeroporturi (doua nopti) ori trenuri si gari (patru); una peste alta, au fost 17 seri in care am adormit in alt loc decat cel in care m-am trezit dimineata, si 20 de seri in care am adormit pe aceeasi perna pe care ma trezisem la inceputul zilei.

In timpul calatoriei am cutreierat locuri din cinci state federale indiene: West Bengal, Sikkim, Assam, Nagaland si Tripura. In West Bengal am stat in Darjeeling, in Sikkim am stat in Gangtok, Ravangla, Tashiding, Yuksom si Pelling, in Assam am stat in Guwahati, insula Majuli si Sivasagar, in Nagaland am stat in Kohima iar in Tripura am stat in Agartala. Punctul cel mai nordic al calatoriei a fost la Yuksom din Sikkim-ul de vest, un loc incantator de care inca nu am apucat sa scriu nimic, in timp ce punctul cel mai sudic a fost la Neermahal, Palatul Plutitor din Tripura; extremitatea estica a calatoriei a fost la Bhojo de langa Sivasagar, in Assam, iar cea vestica tot la Yuksom din Sikkim. Stiu bine, pana acum nu am apucat sa scriu despre multe din locurile vazute, insa cu putina rabdare se va rezolva si asta: am umplut o agenda cu impresii din aceasta calatorie, iar pe laptop am un numar urias de fotografii ce asteapta sa fie selectate si postate pe ici-colo.ro.

Am calatorit in perioada de final a sezonului ploios din India, cu cateva zile inainte de a incepe sezonul turistic; a fost o decizie buna, pentru ca ploaia mi-a facut probleme in doar vreo 4-5 zile din cele 37 in care am calatorit; in schimb cand a fost cald si soare m-am prajit imediat pe fata, pe gat si pe antebrate, precum tractoristii indieni; iar in ultimele zile zapuseala din Tripura era la un pas sa ma dea gata. E adevarat, din cauza umezelii din Sikkim am fost atacat de lipitori, dar macar m-am invatat minte sa iau in serios avertismentele altora...

In aceasta calatorie am slabit vreo 7 kilograme, ajungand iar sa am greutatea de acum cativa ani buni, adica 86; si sa fie limpede ca asta nu s-a intamplat pentru ca as fi dus-o rau, ci dimpotriva: mancarea indiana, cea sikkimeza-tibetana ori cea naga sunt mult mai usoare si mai sanatoase ca a noastra, iar painea lipseste complet din ele; se adauga faptul ca in aceste 37 de zile am fost mai toata ziua pe drumuri cu un rucsac in spate, iar cand ma aflam in Sikkim am facut si lungi plimbari pe jos pe dealurile himalayene (nu tocmai lesne de urcat) de acolo. Si cine stie, poate ca si chhang, berea traditionala sikkimeza (facuta din mei si foarte diferita de orice alta bere) ori berea de orez din insula Majuli vor fi contribuit la silueta mea?!...

Cel mai mult am stat prin Sikkim, din cateva motive: in primul rand era extrem de logic sa nu ma grabesc sa plec de acolo dupa ce am aflat ca in Assam sunt tulburari si violente indeajuns de serioase incat sa imi poata compromite calatoria intr-acolo; in al doilea rand Sikkim se strabate foarte lent datorita reliefului himalayan abrupt si vertical, desi este cel mai mic stat dintre cele vazute in aceasta calatorie; in fine, Sikkim cu peisajul sau himalayan mi-a placut la nebunie, asa ca acolo pur si simplu am uitat de mine; cand am plecat din Sikkim am sperat in gand sa nu gasesc un shared jeep pentru plecare, iar cand asta chiar era sa se intample mi-am zambit inauntru ca un copil poznas…

In cele 37 de zile de calatorie am rostit Romania de sute de ori, intrebat fiind de nenumarati localnici din ce tara sunt; firesc ca multi din ei nu aveau habar decat de doua, trei tari (cum ar fi U.S. si London…), asa ca daca le spuneam Romania era exact ca si cum le-as fi spus Marte sau Antananarivo: tacere totala. De mai multe ori am fost inconjurat complet de taximetristi agresivi care se aruncau la mine de parca ar fi vrut sa ma inghita si nimic altceva; iar de vreo doua ori mi-am pierdut cumpatul si am apelat la tonuri inalte pentru a-i convinge pe cei care mi-au barat drumul ca nu au facut cea mai inspirata alegere; este foarte adevarat ca efectul a fost imediat: indienii raman oameni buni chiar si atunci cand saracia ii impinge sa devina agresivi, iar cand se prind ca au sarit limita se intorc la treaba lor fara sa mai insiste.

A fost o calatorie mult mai dificila decat calatoria de anul trecut prin valea Spiti, Ladakh si Kashmir din India de nord: daca stau bine sa ma gandesc cea de anul trecut a fost un adevarat mars triumfal in comparatie cu aceasta; sa nu uitam ca Himachal Pradesh, Ladakh si Kashmir sunt deja pe rutele turistice majore, in timp ce India de nord-est si mai ales Seven Sisters Land ramane deocamdata un paradis neexplorat, aflat in afara rutelor turistice majore; asa ca odata ajuns in India de nord-est vei observa semnele clare ale subdezvoltarii turistice: deplasarile se fac in general extrem de lent si dificil, internetul bun este o raritate, conexiunea wi-fi este un lux nerusinat (ultima data cand am prins eu asa ceva inca eram in Darjeeling), poti intampina mari probleme cu schimbarea banilor (am putut schimba bani doar la banci, dupa o droaie de hartii semnate si mult timp pierdut, si doar in Darjeeling am schimbat bani repede si bine, la un comerciant privat autorizat; si mare atentie, in Sikkim se schimba valuta doar in capitala Gangtok, asa cum am mai povestit), poti avea probleme chiar si daca ai nevoie doar de un bancomat functional, Orange se pare ca nu are conventii de roaming in Seven Sisters Land (am ramas fara semnal de retea dupa ce am ajuns in Assam, iar semnalul a reaparut singur doar trei saptamani mai tarziu, cand am revenit in Delhi), iar localnicii nu sunt obisnuiti cu turistii si nu prea stiu sa se poarte cu ei: ori ii sacaie cu intrebari copilaresti (cum ar fi “din ce tara esti”, la care am raspuns de sute de ori) ori incearca sa ii jecmaneasca fara mila, pe principiul “musca si fugi”, stiind ca urmatorul turist bun de exploatat va aparea doar dupa destula vreme. Iar in aceasta calatorie am ajuns in mai multe locuri in care eram singurul turist strain: in insula Majuli din Assam am aflat de la localnici ca sunt singurul strain din Majuli, asa ca eu am deschis sezonul turistic; in Sivasagar din Assam nu am vazut picior de turist strain; in Nagaland nu se vedea niciun turist din afara, dar ghidul meu naga m-a asigurat (usor jenat) ca mai este o turista straina in valea Dzükou, ghidata de cineva de la aceeasi agentie turistica; iar in Tripura am stat patru zile si jumatate si nu am vazut picior de turist strain.

Au fost destule momente in aceasta calatorie in care am fost lipsit de confort in diferite feluri, si multe clipe in care saracia lucie a localnicilor si resemnarea lor trista in fata nefericirii m-au impresionat la culme; asa ca mi-am promis solemn ca dupa intoarcerea in tara voi privi cu recunostinta absolut tot ce am si voi face abstractie de tot ce imi lipseste; dupa 37 de zile prin India de nord-est stiu sigur ca intr-un fel chiar sunt un maharaja, daca ma compar cu cei mai multi din cei intalniti in calatorie: cel putin pentru faptul ca ma bucur de cea mai frumoasa si cea mai invidiata forma de libertate, libertatea de a calatori; nu mai ramane decat sa tin minte si dupa intoarcerea in tara ca trebuie sa ma port zi de zi ca un calator, si sa urmez in fiece clipa regulile calatorului: nu iti irosi timpul in hotel, oricat de placut ar fi acolo; bucura-te ca un copil de tot ce e in jurul tau; poarta-te ca un musafir respectuos si nu ca un invadator; si nu uita ca prezenta ta aici este temporara: oricat de mult ti-ar place locul la un moment dat tot va trebui sa iei avionul de intoarcere.

Si inca ceva: in aceasta calatorie nu am vazut tot ce mi-as fi dorit sa vad in India de nord-est, si de multe ori am ramas cu sentimentul limpede ca nu am incheiat tot ce aveam de incheiat aici si ca va trebui sa ma intorc; am simtit asta in Sikkim, desi acolo am stat vreo doua saptamani, am simtit asta in Assam, in insula Majuli si in zona Sivasagar (unde sunt invitat sa revin in ospetie la un amic intr-un satuc al etnicilor tai, cu promisiunea ca daca vin pentru 2-3 zile se va organiza in sat si o serbare traditionala tai), am simtit asta si in Nagaland, unde din motive obiective am ratat sa vad si Mon, tinutul triburilor inca salbatice; se adauga statul Arunachal Pradesh din Seven Sisters Land, de care stiam inca de la plecarea din tara ca nu poate fi abordat in aceasta calatorie, pentru ca ar fi putut singur sa imi inghita 3-4 saptamani; asa ca Arunachal Pradesh, ultima frontiera a turismului in India, a ramas din start pentru data viitoare; in fine, in statul Manipur din Seven Sisters Land (intre Nagaland si Tripura) am tot sperat sa ajung, dar pana la urma s-a dovedit ca timpul e prea putin; am avut de ales intre a vedea Manipur in mare, mare graba (ca pentru a-l “bifa” pe harta, cum fac multi din turistii domestici) sau a ma multumi cu o simpla promisiune ca il voi vedea data viitoare; insa incerc sa nu “bifez” nimic, din principiu, asa ca am preferat promisiunea. Una peste alta, despre aceasta calatorie de 37 de zile prin India de nord-est pot spune, cu mana pe inima, ca este... un bun inceput; poate sunt eu prea critic cu mine? poate intr-adevar trebuie sa revin acolo? Inca nu stiu, si foarte probabil ca atunci cand voi afla deja va fi data viitoare; sa nu uitam, pentru orice calator cea mai frumoasa calatorie este intotdeauna urmatoarea…