Ici-colo în 2012: ce-am mai făcut anul ăsta (1)

Mă uit cu plăcere peste ce am postat în 2012 pe ici-colo.ro, regăsind în articole și în fotografii emoţiile pe care le-am trăit atunci, când mă jucam de-a exploratorul; așa că pentru astăzi am adunat articolele cele mai răsărite într-o postare gen “dacă doriţi să revedeţi... ici-colo în 2012”, împreună cu fotografii pe care voi le-aţi frunzărit mai mult pe facebook; ce a ieșit? iată:

Mini-ghiduri, Destinaţii altfel și Călătorii în timp: ce a adus 2012

În secţiunea Mini-ghiduri ici-colo am mai adăugat în 2012 încă cinci mini-ghiduri: Dalmaţia, Sicilia, Lhasa, Tibet, și Arad; am de gând să mai adaug și altele, însă alcătuirea lor este o operaţiune nu tocmai ușoară; așa că, vorba lui Caragiale, puţintică rabdare, stimabililor; iar fotografia de sus este din Tibet, cea de mai jos fiind din Dubrovnik, în Dalmaţia, Croaţia.

Îmi place să călătoresc altfel, așa că anul ăsta am mai adăugat patru postări și în secţiunea Destinaţii altfel, în care mă distrez privind altfel locuri cât se poate de obișnuite, prin care a călătorit mai tot omul: Viena, Roma, Istanbul și Veneţia. Toate altfel! Să fie limpede că încerc să mă ţin de promisiune, atunci când spun că ici-colo.ro înseamnă călătorii altfel… iar fotografiile sunt din Istanbul și din Chioggia, la doi pași de Veneţia.

Deja mi-am recunoscut public slăbiciunea pentru istorie, sau mai bine zis pentru combinaţia grozavă dintre călătorii și istorie; așa că în 2012 am adăugat și în secţiunea Călătorii în timp câteva articole: despre Povestea Siciliei, despre un împarat fascinant pe care l-am descoperit în Palermo, despre Basarabia și anul 1812, despre Vlad Ţepeș și Dracula în Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă Turistică (1), despre Arad, despre Acoperișul lumii, Tibet și despre o pagină foarte tragică din istoria recentă a Tibetului, data de 10 martie 1952; și să nu uit: fotografia următoare este din Cefalu, Sicilia.

Povești de acasă

România este, vrând-nevrând, una dintre destinaţiile mele favorite, așa că în 2012 am mai adăugat pe ici-colo.ro și câteva povești de acasă: despre Sf. Gheorghe, unde ai Marea și Delta la un loc, despre Arad, Mica Vienă de pe Mureș, despre Enisala și despre încă un loc, atât de frumos încât am promis că nu divulg locaţia decât celor de mare încredere; este pe litoralul nostru, dar privind fotografiile de acolo ai putea jura că nici vorbă de așa ceva…

Și să fie limpede, în ciuda glumei de mai sus, că mie chiar îmi place România; tocmai din acest motiv ici-colo.ro se află în război pe faţă cu statuia lui Traian cu Lupoaica și cu vampirii răsuflaţi și de prost-gust din ţara lui Dracula.

Ici-colo live

Anul trecut a fost prima dată când am călătorit cu laptopul la mine și am postat (aproape) live, în timpul drumurilor prin Himalaya; mi-a plăcut la nebunie să scriu și să postez de la faţa locului, iar reacţiile cititorilor au fost pozitive, așa că anul acesta am repetat figura în călătoria prin Sikkim (da, tot în Himalaya) și Seven Sisters Land, în nord-estul Indiei. Așa că fotografia următoare este din Darjeeling: tot în Himalaya…

Credeţi-mă pe cuvânt, de multe ori condiţiile în care scriam erau în cel mai bun caz amuzante… și totuși recitesc cu toată plăcerea postările live din 2012, întrebându-mă ce fel de spanac pentru bloggeri mâncam acolo: Coridorul Siliguri, din Bengal: The Chicken`s Neck, Fiesta himalayană în Gangtok, capitala Sikkim-ului, Darjeeling: unde să-ţi scoţi copilul la plimbare în Himalaya, Ravangla: cum să pierzi timpul în Sikkim, pe coclauri himalayene (1) (și încă nu o dată, ci de două ori), Ici-colo, prin Assam: Brahmaputra, Nagaland, ţara vânătorilor de capete (de unde sunt următoarele două fotografii) și Ici-colo, prin Tripura: temple, palate, maharajas (de unde e ultima fotografie); la care se adaugă și Istanbul, altfel, scrisă prin nu știu ce aeroport și postată după încă două avioane și trei mașini indiene.

Și nu înţeleg nici în ruptul capului de ce atunci când sunt plecat departe de casă îmi găsesc destul timp să călătoresc, să fotografiez, să scriu, să postez, să ospătez, să râd, să dorm ca un boier și - mai ales - să mă bucur de tot și să fiu grozav de fericit, în timp ce acasă mă plâng mereu că nu am destul timp, destul chef, destui bani, destul somn etc etc etc… Ce să înţeleg de aici?!...