Ici-colo în 2012: ce-am mai făcut anul ăsta (2)

Mi-ar sta sarmaua în gât dacă nu v-aș mai zice vreo două chiar și acum, cu doar câteva ore înainte ca 2012 să devină istorie, împreună cu încă un sfârșit de lume; nu doar că vreau să finalizez (tot anul ăsta, firesc…) retrospectiva ici-colo în 2012, cât mai ales vreau să vedeţi și voi ce aţi citit cel mai mult din ce am scris eu în 2012; va să zică să dăm cititorului, adică cezarului, ce-ai al cezarului!

Cele mai citite postări ici-colo din 2012

Pe locul 3 între cele mai citite postări ici-colo din 2012 s-a ridicat mini-ghidul Arad, Mica Vienă de pe Mureș; asta mi-a dovedit că orașul meu de baștină, în care mi-am petrecut primii 17 ani din viaţă, chiar avea nevoie de un mini-ghid online, așa cum bănuiam și eu atunci când l-am scris; mulţam fain pentru apreciere, dragi arădeni!

Pe locul 2 în topul celor mai citite postări ici-colo din 2012 este Mic dicţionar de modă feminină orientală: dincolo de văluri; se pare că cititorii acestui articol au fost cu precădere doamne și domnișoare, iar iniţial nu înţelegeam nici în ruptul capului de ce; însă enigma s-a dezlegat brusc când am realizat că folosisem în titlu, chiar dacă într-un alt sens decât cel uzual, cuvâtul magic „modă”!... știu, e posibil ca unele cititoare să fi căutat cu totul altceva decât au găsit în această postare; oricum, dragi zâne, nimfe, spiridușe și alte graţii feminine, vă mulţumesc, atenţia voastră mă onorează...

Iar cea mai citită postare ici-colo din 2012 a fost cea despre statuia lui Traian cu Lupoaica; a fost atât de citită încât au fost momente în care am fost tentat să o șterg, pentru ca cititorii mei să mai citească și altceva pe ici-colo.ro decât despre kitschoșenia aceea hidoasă; recunosc, am fost puţin ingrat cu biata postare, care a reușit performanţa să devină, într-un timp scurt, și cea mai citită postare de la înfiinţarea blogului; singura problemă ar fi că nici nu știu cui anume să mulţumesc pentru atenţia de care s-a bucurat acest articol; așa că am să mulţumesc împăciuitor tuturor personajelor implicate în această poveste, începând cu cititorii, care în mod sigur sunt niște iubitori de frumos și niște inamici ai kitsch-ului, și terminând cu Traian și cu Lupoaica: să recunoaștem cinstit, mi-au furnizat un subiect de nota 12...

Ici-colo prin India, Himalaya, Tibet

De vreo patru ani fac ce fac și ajung iar prin nordul Indiei, undeva pe lângă Himalaya; locurile acelea sunt ca un magnet irezistibil pentru mine, și vă spun sincer că în următoarea călătorie tot acolo m-aș duce; așa că în 2012 am mai postat, în afara articolelor live de care ziceam recent, și alte câteva povești indiene: 37 de zile ici-colo, prin Sikkim si Seven Sisters Land: cifre, lectii, concluzii (în care am rezumat călătoria în India de anul acesta), O mocăniţă himalayană: Toy Train, trenul de jucărie din Darjeeling, Old Delhi: Indian Helicopter și Rohtang: trecătoarea morţii.

Iar Tibetul (aflat imediat la nord de Himalaya, a propos) este unul dintre subiectele mele favorite, așa că și în 2012 i-am dedicat câteva articole: De ce sa fii Pro Tibet (cred în cauza tibetană, așa că am dorit să explic de ce) și Călătorii spre Tibet, în care am încercat să creionez un tablou mai larg al călătoriilor spre Tibet, punând cap la cap cât mai mult din ce știu eu despre Tibet; până la urmă a rezultat un mic serial, în care am povestit nu doar despre Tibetul ocupat ci și despre Tibetul liber și despre Tibetul de lângă tine.

Cu ochii spre 2013

Anul trecut prin vară eram la doar un pas de a abandona cu totul ici-colo.ro; nu mai lipsea decât ca cei de la facebook să desfiinţeze contul de facebook al ici-colo, dar undeva prin toamnă s-a întâmplat și asta, pentru motive obscure și fără niciun avertisment. A fost un moment în care mi-am pus foarte serios întrebarea dacă nu e cazul să uit de ici-colo și să îmi găsesc alt hobby, mai lejer. Însă călătoria din India de anul trecut mi s-a părut prea frumoasă pentru a nu le face în ciudă și altora cu poveștile ei; apoi în martie 2012 am prins locul 5 în secţiunea travel a Roblogfest, competiţia naţională a blogurilor, iar asta m-a făcut să mă gândesc cam așa: ok, vă mai dau o șansă... În continuare evenimentele s-au derulat într-o logică desăvârșită: în septembrie am fost atacat de lipitori în Sikkim, Mira de la Călătorii la Singular m-a pârât la ceilalţi, iar Roxana de la LumeaMare a aflat și a spus mai departe la toată lumea; așa că m-am prezentat spăsit la Povești din LumeaMare, ediţia intitulată „Despre Tibet”, ca să îmi recunosc erorile...

Însă Tibetul este unul dintre subiectele mele favorite, să nu uităm; așa că nu vreau să las să treacă anul înainte să mulţumesc frumos tuturor personajelor implicate în această înlănţuire perfectă de cauze și efecte. Și să fie limpede, îi sunt recunoscător chiar și lui Mr. Facebook pentru desfiinţarea contului: l-am refăcut, și arată mai bine ca înainte; și chiar și lipitorilor le sunt dator, mai ales că o bucată de vreme după atacul lor am sângerat ca un erou la orice tăietură, oricât de mică: ca orice lipitori respectabile, în timp ce mă vampirizau mi-au injectat porţii mici dar eficiente de anticoagulante...

Ce planuri am pentru 2013? În continuare voi încerca să scriu nu mult cantitativ, ci mult calitativ, adică non multa, sed multum, cum zice latinul; probabil voi rămâne la nivelul actual de una sau două postări săptămânale, pentru că nu am un plan de îndeplinit, iar ţinta mea principală este doar să călătoresc altfel și să privesc altfel locurile prin care ajung; deci pe ici-colo.ro voi accentua nu informaţia turistică brută de tipul unde, cât, când (există deja atâtea ghiduri turistice și bloguri foarte bune care fac asta), ci abordarea dintr-o altă perspectivă: cum. Aș păstra ici-colo ca hobby, pentru că îmi place la nebunie să scriu despre orice mă taie capul, însă am în vedere și să fac pasul dincolo de hobby, a călători mai mult (și mai altfel) fiind o tentaţie aproape irezistibilă. Și foarte, foarte probabil că și în 2013 mă voi război cu kitschoșeniile și gogoșile turistice cum sunt statuia lui Traian cu Lupoaica și Dracula: atât timp cât există mori de vânt trebuie să existe și câte un Don Quijote rătăcit, nu-i așa?

Anul ăsta am scris destul, așa că mă opresc aici, ca să trec la lucruri serioase: băutură, mâncare și tot ce mai încape pe lângă ele. Și pentru că m-ai citit în 2012 iată ce urări îţi fac pentru 2013:

La Mulţi Ani Frumoși!

Călătorii Inspirate!

Și fii Tu, toţi ceilalţi sunt deja luaţi!