A venit anul nou și în Extremul Orient!

Gata, tocmai ce a venit anul nou și în îndepărtata Asie, unde încă se folosește calendarul lunar în locul celui solar, adoptat de noi; așa că anul dragonului de apă a sucombat lăsând loc anului șarpelui de apă; însă este vorba despre un șarpe femelă, deci în acord cu astrologiile complicate ale Extremului Orient numele cel mai potrivit pentru 2013 ar fi anul șerpoaicei de apă.

Pentru chinezi anul nou a sosit ieri, pe 10 februarie 2013, sub numele de Chūn Jié sau Nián Chūyī; iar la aceeași dată a sosit și noul an vietnamez, numit Tet Nguyen Dan, și noul an coreean, Seollal.

Anul acesta anul nou chinezesc nu a corespuns în totalitate cu anul nou tibetan, așa cum se întâmplă în mulţi ani; așa că Losar, anul nou tibetan, a sosit doar astăzi, 11 februarie 2013, laolaltă cu Tsagaan Sar, anul nou mongol.

Așa că timp de câteva zile vor fi sărbători fastuoase peste tot prin Extremul Orient; se știe bine că anul nou chinezesc e sărbătorit fără jumătăţi de măsură în toate colţurile de lume locuite de chinezi, din vestul Chinei, în Asia centrală, până departe în Hong Kong și Singapore. Iar pentru coreeni și vietnamezi, puternic influenţaţi de civilizaţia chineză, ca și pentru mongoli, anul nou este cea mai mare sărbătoare a anului.

Singurii care nu prea vor sărbători zilele acestea sunt tibetanii: în Tibetul ocupat de chinezi tibetanii nu se vor da în vânt să celebreze anul nou chinezesc, așa cum și-ar dori ocupanţii, în timp ce Losar-ul, anul nou tibetan, este o sărbătoare pe care autorităţile chinezești nu o văd cu ochi buni. Iar în afara Tibetului ocupat Losar-ul va fi pentru tibetani un prilej de a-și readuce aminte de cei peste 100 de tibetani care în ultimii ani s-au autoincendiat pentru a protesta împotriva ocupaţiei chineze în Tibet. Am mai scris despre asta aici, și știu bine că nu este un subiect tocmai vesel; însă aceasta este realitatea crudă a anului 2013, oricât ar părea de greu de crezut; așa că și anul acesta tibetanii vor spune Tashi delek, urarea lor tradiţională de anul nou, cu tristeţe, cu jumătate de gură.

Iar în fotografia de mai sus este o femeie tibetană pe care am văzut-o în Tibet, într-o trecătoare aflată la vreo 5.248 de metri înălţime; când îi privesc chipul ars de vânturi și de soare mă uimește mereu optimismul și pofta de viaţă pe care le arată; și în mod sigur cu poftă de viaţă cât cuprinde și cu optimism fără margini se cuvine să fie întâmpinat și anul șerpoaicei de apă...