La 1 martie 2013 începea aventura “Fălticeni -
Gibraltar, 4.000 de km la pas prin Europa”: doi temerari din Fălticeni, Călin
Dănilă şi Ioan Cojocaru, porneau pe jos cu intenţia să străbată la pas tot
drumul spre Gibraltar, în sudul Spaniei.
Planul celor doi era să meargă în jur de 40 de
kilometri în fiecare zi, cu rucsacuri în spate şi însoţiţi de un atelaj
poreclit Dromaderul; aveau la ei cort, saci de dormit și un mini-laptop pentru jurnalul
expediţiei, postat pe www.pamantulviu.ro.
După 97 de zile de mers pe jos în care au
străbătut România, Ungaria, Slovenia, Italia şi Franţa, cei doi au fost nevoiţi
să se oprească: Călin suferise un accident la piciorul drept cu puţin timp
înainte de ieşirea din ţară, iar în timp problema s-a agravat tot mai mult,
până când l-a obligat să arunce prosopul. Asta era acum trei zile, la 5 iunie.
Când au luat decizia de a nu mai continua cei doi
străbătuseră deja - la picior - cinci ţări și 2.500 de kilometri, în 97 de zile;
se aflau la 7 kilometri de Narbonne, în Franţa, și la vreo 100 de kilometri de
graniţa cu Spania, iar unul din ei își târâia un picior de vreo 80 de zile. Adică
făcuseră deja mult mai mult decât poate face un om obișnuit, ca mine, ca majoritatea
cunoștinţelor mele sau ca majoritatea celor care vor citi aceste rânduri.
Oare mai contează că nu au atins Gibraltarul? Oare
ce s-ar cuveni să conchidă cei doi temerari: e înfrângere, sau victorie? Mă rog,
altfel de victorie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu