Cum fată o lupoaică; și cum se mai simte Traian…

Cineva vrea să afle cum fată o lupoaică, și căutând asta pe google a ajuns pe ici-colo.ro, la postarea mea de anul trecut: Bucuresti, statuia lui Traian cu Lupoaica: verdict, crima; unde trebuie să fi fost grozav de dezamăgit, din moment ce nu am intrat în niciun fel de detalii privind tehnologia de fabricare a puilor de lupoaică.

Însă asta mi-a adus aminte de valul uriaș de reportaje TV, articole și postări pe bloguri despre oribilitatea de statuie a lui Traian îmbrăcat în fundul gol și cu lupoaica rigidă în braţe, amplasată anul trecut pe treptele Muzeului Naţional de Istorie: oamenii au fost pe rând revoltaţi, indignaţi, îngreţoșaţi și amuzaţi, sfârșind prin a fi indiferenţi în faţa urâţeniei absolut exemplare a acestei parodii cinice a etnogenezei poporului român.

Iar postarea mea de anul trecut a fost atât de citită încât au existat unele momente în care am simţit nevoia să o elimin de pe blog, ca să mai citească cei ce ajung pe ici-colo.ro și altceva decât despre hidoșenia aceea. Recunosc, sunt vinovat: am lăsat-o pe blog, și ocupă în continuare primul loc între cele mai citite postări de pe ici-colo.ro, loc pe care l-a câștigat uluitor de rapid și pe care văd bine că nu are de gând să-l piardă curând.

Va să zică zilele astea comemorăm mai bine de un an întreg de când ne-am agitat cu toţii ca niște spray-uri goale împotriva acestei campioane a kitsch-ului românesc; au fost și mai multe apeluri pe facebook în care se cerea înlăturarea statuii de acolo, soldate cu același succes; iar la momentul respectiv am opinat cu moderaţie că statuia nu trebuie distrusă (ne-a costat bani, plătiţi din buzunarele noastre, ale bucureștenilor, că doară nu din banii lui Oprescu de acasă) ci dusă ori în Centrul Istoric, într-o zonă de maximă afluenţă a persoanelor sub influenţa băuturilor alcoolice (când o vor vedea prin aburi de alcool vor cere imediat încă una), ori în faţa Primăriei, sub fereastra lui Oprescu, să-și poată admira în voie mândreţea de ctitorie. Sau și mai bine ar fi să fie amplasată fix în biroul d-lui primar: asta îl va obliga să o privească mai atent ca până acum și să înţeleagă de ce spune așa multă lume că e hidoasă. A propos, vouă care vi se pare varianta cea mai bună?

Deci până acum absolut toată agitaţia împotriva statuii lui Traian cu lupoaica în braţe a fost cu desăvârșire inutilă: ca în orice democraţie autentică, cetăţenii au obiectat cu înverșunare împotriva ei, iar primăria a ignorat graţios, cu o nesimţire de-a dreptul imperială, absolut toate obiecţiunile: mai exact i-a durut fix în cur de ele, scuzaţi fix; iar și mai grav e faptul că după ce a intrat deja în folclorul de miștouri al capitalei statuia tinde să intre, ușor dar sigur, și în ceea ce s-ar putea numi normalitatea capitalei: deja suntem în pericol maxim să ne obișnuim cu ea și să o acceptăm zi de zi ca pe un furuncul mare și urât pe obraz, doar pentru că ne e lene ori teamă să mergem la doctor; și uite așa ne putem pomeni că peste zece ani ea e tot acolo, bine-mersi, iar noi trecem pe lângă ea cu un oftat adânc de resemnare mioritică: of, Doamne, greţoasă mai este, dar barem s-au făcut atâtea bancuri despre ea…