Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (6)

De data asta totul părea că este în favoarea jandarmilor: în piaţa Universităţii se strânseseră jandarmi mai mulţi și manifestanţi mai puţini ca în alte duminici, pancartele erau puţine și timide iar lumea aștepta într-o tăcere tensionată, rău-prevestitoare, cu ochii pe ceas: la ora anunţată pentru plecare spre Guvern nu s-a întâmplat nimic, și nici măcar nu a început obișnuita larmă; colac peste pupăză s-a anunţat în porta-voce că jandarmii au solicitat ca marșul să aibă loc pe trotuar și că manifestaţia nu ar fi fost autorizată; și totuși...

Întrucât circulaţia mașinilor nu fusese oprită în Piaţa Universităţii jandarmii au invitat manifestanţii să intre în Pasajul Universităţii pentru a putea traversa strada în drumul lor către Piaţa Victoriei. O parte din oameni au intrat, după care au așteptat cuminţi pe cealaltă parte a străzii, însă majoritatea s-au încăpăţânat să rămână în faţa intrării în pasaj. Aproape un sfert de oră a trecut în această incertitudine: vor intra sau nu în pasaj, precum oile în strungă? Dacă ar fi fost un meci între jandarmi și manifestanţi (deși nu a fost, ca să fim sinceri) în acel moment al meciului tabela ar fi arătat 1-0 pentru jandarmi: gol din penalty, discutabil, cu arbitrul huiduit de public.

Răspunsul la întrebare a venit în momentul în care manifestanţii au apărut brusc pe Bd. Magheru la sud de Piaţa Universităţii, spre Piaţa Unirii: executaseră o manevră de învăluire cu totul surprinzătoare, pornind exact în direcţia opusă celei în care jandarmii se așteptau să plece, și ieșind în bulevard de pe str. Ion Ghica; după care, făcând un ocol larg pe dreapta bulevardului, au revenit la direcţia de marș propusă, spre Piaţa Victoriei; de data asta sigur s-ar fi contorizat 1-1: gol superb, dat de la mijlocul terenului exact la vinclu, adversarii încă clipesc din ochi și nu le vine a crede. Oricum, propun ca jandarmilor să li se predea la școală și manevrele de învăluire; măcar pe cele bazice.

După ce au mărșăluit în viteză pe Bd. Magheru manifestanţii au ajuns în Piaţa Victoriei, unde au fost așteptaţi de un mare număr de jandarmi deciși să-și spele onoarea proaspăt compromisă prin învăluire în Piaţa Universităţii: așa că în faţa Guvernului manifestanţii s-au văzut înconjuraţi de ditamai cordonul de jandarmi și motocicliști, care i-au ţinut la respect cât se poate de autoritar; 2-1 pentru jandarmi ar fi fost în acest moment: gol din fază fixă, pregătită cu grijă la antrenamente și repetată îndelung. Așa că prima repriză a meciului s-ar fi terminat în favoarea jandarmilor, fără dubii.

După o lungă perioadă de așteptare în Piaţa Victoriei (în care aș considera și pauza dintre reprize) manifestanţii au rupt-o brusc la goană nu pe Bd. Lascăr Catargiu spre Piaţa Romană, cum era de așteptat pentru a se întoarce în Piaţa Universităţii, ci pe Calea Victoriei. 2-2 ar fi fost, gol dat printre picioarele portarului după o cursă nebunească de-a lungul terenului. Apoi au urmat niște sprinturi adolescentine pe Calea Victoriei, în care manifestanţii și-au arătat din plin plusul de viteză faţă de jandarmi: deh, ei nu prea aveau burţi... Oricum, dacă aș fi crezut vreo clipă că aceste manifestaţii sunt coordonate din umbră de faimoasele agenturi străine, cum se tot vorbește prin cercurile oficiale, aseară m-aș fi convins definitiv că nu e cazul: dezorganizarea și lipsa de coordonare a manifestanţilor a fost vizibilă din avion, astfel că au sprintat cu hărnicie pe Calea Victoriei când înainte, când înapoi (exact ca pe vremuri la Spartachiada tineretului) de fiecare dată când se zvonea că jandarmii au oprit vreun grup de manifestanţi, și cred că pentru bieţii jandarmi a fost o uriașă provocare să se confrunte cu un adversar mai dezorganizat decât ei; sau te pomenești de fapt că asta o fi fost doar o tactică perfidă a manifestanţilor, pentru derutarea adversarului?

Apoi jandarmii au apărut brusc în mijlocul manifestanţilor, ţinându-se de mâini ca niște majorete emoţionate și formând astfel un lanţ care urmărea probabil să divizeze în două coloana manifestanţilor. Însă manifestanţii erau deja foarte divizaţi, cum șade bine românului, și nu doar în două, așa că nu s-au simţit deloc lezaţi de manevra diabolică a jandarmilor; dimpotrivă, s-au repezit să-i fotografieze, ca să poată arăta și celor de acasă că au reușit să-i convingă pe jandarmi să mărșăluiască împreună cu ei; pentru a respecta adevărul istoric trebuie spus că în acele momente memorabile de înfrăţire (involuntară) între jandarmi și manifestanţi au fost multe zâmbete amuzate pe chipurile manifestanţilor, astfel că până la urmă chiar și jandarmii s-au prins că geniala lor manevră s-a întors împotriva lor; însă era prea târziu, deja ar fi fost 3-2 pentru manifestanţi; autogol...

La intersecţia dintre Calea Victoriei și Bd. Kogălniceanu manifestanţii au aplicat o altă manevră de derutare a adversarului, așa că în loc să pornească spre Universităţii, unde probabil erau așteptaţi de jandarmi cu flori și cu pampoane colorate, au optat să coboare mai departe pe Calea Victoriei, spre Piaţa Naţiunile Unite și apoi spre Piaţa Unirii; 4-2 ar fi fost, gol din dribling. Deși e posibil că manifestanţii mai marcaseră și alte goluri pe Calea Victoriei, dar tabela rămăsese blocată...

Una peste alta sprinturile înainte-înapoi de pe Calea Victoriei și opoziţia jandarmilor au întărâtat îndeajuns mulţimea manifestanţilor, astfel că deși erau mult mai puţini ca în alte dăţi au strigat mai tare și mai clar ca niciodată, nu pe minim 35 de voci, ca de obicei, ci pe una și bună: demisia pare să fi fost solicitarea ce mai frecventă de aseară, la care s-au încăpăţânat să adauge și refrenul de acum o săptămână: Ponta, nu uita, noi îţi tragem linia; e clar, premierul și-a făcut deja o grămadă de fani pătimași după ce le-a arătat linia roșie... Și trebuie spus că aseară a fost revoluţie în direct, dacă ne luăm după cum titra Nașul TV: manifestanţii au profitat de geamul transparent al studioului Nașul TV, în care tocmai se derula o emisiune în direct, pentru a zâmbi larg spre camere și a transmite urări celor de acasă; că deh, așa-i românul: revoluţia e revoluţie, dar pe facebook ce punem? Iar când manifestanţii au trecut prin faţa Muzeului de Istorie am avut senzaţia, preţ de o clipă, că până și Traian cel dezbrăcat, mândreţea de statuie proţăpită acolo de Oprescu spre gloria eternă a romanităţii noastre nude, s-a simţit mândru de urmașii săi...

Ca de obicei, la urma șirului de fotografii am lăsat pancarta care aseară mi-a plăcut cel mai mult; ei, acu` să vă văd pe unde scoateţi cămașa, domnule ministru J...

p.s. poate vei dori să citești și Ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană, De-a ţurca, de-a puia-gaia și de-a Roșia Montană, Ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană (2), Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (3), Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (4) și Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (5).