Șoc și groază: adevarul.ro a relatat, într-un
articol recent, următoarele descoperiri epocale: “Castelul
în care „a trăit şi a păcătuit” Dracula se află în Hunedoara, scria în 1969 o
celebră jurnalistă din Statele Unite ale Americii, Aline Mosby. Ea a fost cea
care a pornit pe urmele personajului însetat de sânge din romanul lui Bram
Stoker şi, cu peste cinci decenii în urmă, a descoperit că locul unde el trăise
nu a fost Bran, ci Hunedoara.”
În primul rând, nu există nicio legătură
istorică între Dracula și Castelul Bran ori între Vlad Ţepeș, modelul istoric al personajului Dracula, și același Castel
Bran; e foarte posibil că Vlad Ţepeș nici măcar nu a călcat vreodată prin
castelul Bran; s-ar putea admite că o fi trecut prin castel, deși nu există
niciun fel de dovezi istorice în acest sens, doar ţinând cont că defileul
Rucăr-Bran era în acele vremuri unul din principalele culoare de trecere între
Transilvania și Muntenia, în timp ce valea Prahovei era pe atunci un loc
pustiu; însă chiar și într-o asemenea situaţie Vlad Ţepeș putea cel mult să fi
fost oaspete de-o noapte în vreunul din drumurile sale dintre Muntenia și
Transilvania, dar e cert că nu a locuit acolo; concluzia e simplă: castelul
Bran nu poate fi numit Castelul lui Dracula, în pofida insistenţei absolut penibile cu care se
străduiesc unii și alţii să debiteze o atare inepţie.
În al doilea rând, nu există nicio legătură
istorică între Dracula și Castelul Hunedoarei (numit și Castelul Corvinilor sau
al Huniazilor) ori între Vlad Ţepeș și același castel al Hunedoarei;
probabilitatea ca Vlad Ţepeș să fi călcat vreodată prin castelul Hunedoarei este
pur teoretică: nu doar că nu există nicio dovadă istorică a trecerii lui Ţepeș
prin acest castel, dar Hunedoara nici măcar nu era pe drumul mare către Buda,
capitala Ungariei medievale, știind că Ţepeș a ajuns în Buda cel puţin o dată; concluzia
e și mai simplă: nici castelul Hunedoarei nu poate fi numit castelul lui
Dracula, în pofida revelaţiilor din 1969 ale celebrei jurnaliste americane
Aline Mosby. Oare americanca iubitoare de vampiri să-l fi confundat pe
voievodul transilvănean Iancu de Hunedoara, celebrul proprietar al castelului
Hunedoarei, cu Vlad Ţepeș? Ar fi o confuzie mult mai rezonabilă decât cea
dintre Budapesta și București, deja obișnuită peste ocean; pe cuvântul meu de
budapestan...
În al treilea rând, vampirul Dracula este o fabulaţie grosolană a irlandezului Bram Stoker, astfel încât, una peste alta, legătura
dintre domnitorul muntean Vlad Ţepeș și contele-vampir Dracula
este foarte similară cu cea dintre paralelismul căilor ferate și mersul
crăcănat la raţe, după cum am explicat pe larg aici.
În al patrulea rând, mă bucur nespus că
descoperirea de către adevărul.ro a acestei descoperiri din 1969 era cât pe ce să
clarifice, în sfârșit, problema spinoasă a adevăratului castel al lui Dracula;
cu adevărat spinoasă, din moment ce excursiile gen Discover Dracula Tour de
care ziceam aici includ și vizitarea altor locaţii fără nicio
legătură cu Vlad Ţepeș ori cu Dracula, cum ar fi Castelul Peleș (construit la
mai bine de patru secole de la moartea bietului Ţepeș) sau Casa Poporului
(construită și mai târziu, la peste cinci secole), ceea ce mă face să-mi
amintesc cu tristeţe vorba aceea cum că inteligenţa
are limite, pe când prostia nu; însă deși era cât pe ce, totuși nu s-a
clarificat: „castelul în care „a trăit şi a păcătuit” Dracula” (of Doamne, ce
frumos a zis-o, jurnalist adevărat nu cârlig de rufe...) rămâne în continuare
una dintre enigmele Terrei, din moment ce Dracula nu a trăit deloc, iar de
păcătuit e clar că a păcătuit doar în mintea bolnavă a lui Stoker și a
urmașilor săi mâncători de gogoși ieftine; iar despre asta am povestit pe îndelete
aici.
În fine, dacă mai auziţi sau vedeţi pe undeva
asemenea năzbâtii pseudo-istorice despre Dracula vă rog să îmi ziceţi și mie; odată ce am pornit la cruciadă împotriva
Multpreakitschosului am de gând să-l hărţuiesc peste tot pe unde dau de el; pentru că, ghici
ghicitoarea mea, știţi ce are patru picioare și o mână?
... un pitbull fericit! ham J...
p.s. poate vei dori să citești și celelalte
capitole ale acestei cruciade în scris împotriva lui Dracula: Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă
turistică (1), Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă
turistică (2) și Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă
turistică (3); despre care am mai zis și o repet, e un pamflet, dedicat cu drag
tuturor adoratorilor Multpreakitschosului...
Imaginea cu care ti-ai ilustrat articolul este absolut geniala!!
RăspundețiȘtergeredaaaa, nici mie nu-mi place; asa ne vede Europa, oricate aere irlandezo-hollywoodiene ne-am da noi: fan ca la tara, bruneti ranjind cuceritor si kitsch cat cuprinde :)
Ștergeree trist și e amuzant, în același timp. dar eu zău că m-am dus mai departe, sperând să găsesc, totuși, o legătură între căile ferate și mersul crăcănat la rațe... :
RăspundețiȘtergereLucian, prostia-i un păcat, ce zici? :P
amuzant o sa fie doar dupa ce va deveni istorie; acum e doar trist :)
RăspundețiȘtergerepăi tot ce-i legat de Dracula e istorie. fantezistă, cum zici tu. așa că... mie mi se pare amuzant faptul că ținem așa tare să ieșim în evidență, chiar cu lucruri care nu ne fac, de fapt, cinste.
RăspundețiȘtergeres-ar parea ca e un tipar de comportament destul de tipic noua...
Ștergere