Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (4)

Șoc și groază: adevarul.ro a relatat, într-un articol recent, următoarele descoperiri epocale: “Castelul în care „a trăit şi a păcătuit” Dracula se află în Hunedoara, scria în 1969 o celebră jurnalistă din Statele Unite ale Americii, Aline Mosby. Ea a fost cea care a pornit pe urmele personajului însetat de sânge din romanul lui Bram Stoker şi, cu peste cinci decenii în urmă, a descoperit că locul unde el trăise nu a fost Bran, ci Hunedoara.”


Având în vedere că discuţiile interminabile despre multpreakitschosul vampir Dracula devin de-a dreptul enervante pentru istoria noastră, pentru turismul nostru, pentru inteligenţa noastră și mai ales pentru bunul nostru simţ, atât cât a mai rămas din ele, și întrucât dacă există cumva niște așa-ziși „experţi în draculologie” ţin cu tot dinadinsul să mă număr și eu printre ei, spre rușinarea eternă a Multpreakitschosului și a adoratorilor săi de oriunde, profit de descoperirea epocală mai sus trâmbiţată ca să declar solemn următoarele:

În primul rând, nu există nicio legătură istorică între Dracula și Castelul Bran ori între Vlad Ţepeș, modelul istoric al personajului Dracula, și același Castel Bran; e foarte posibil că Vlad Ţepeș nici măcar nu a călcat vreodată prin castelul Bran; s-ar putea admite că o fi trecut prin castel, deși nu există niciun fel de dovezi istorice în acest sens, doar ţinând cont că defileul Rucăr-Bran era în acele vremuri unul din principalele culoare de trecere între Transilvania și Muntenia, în timp ce valea Prahovei era pe atunci un loc pustiu; însă chiar și într-o asemenea situaţie Vlad Ţepeș putea cel mult să fi fost oaspete de-o noapte în vreunul din drumurile sale dintre Muntenia și Transilvania, dar e cert că nu a locuit acolo; concluzia e simplă: castelul Bran nu poate fi numit Castelul lui Dracula, în pofida insistenţei absolut penibile cu care se străduiesc unii și alţii să debiteze o atare inepţie.

În al doilea rând, nu există nicio legătură istorică între Dracula și Castelul Hunedoarei (numit și Castelul Corvinilor sau al Huniazilor) ori între Vlad Ţepeș și același castel al Hunedoarei; probabilitatea ca Vlad Ţepeș să fi călcat vreodată prin castelul Hunedoarei este pur teoretică: nu doar că nu există nicio dovadă istorică a trecerii lui Ţepeș prin acest castel, dar Hunedoara nici măcar nu era pe drumul mare către Buda, capitala Ungariei medievale, știind că Ţepeș a ajuns în Buda cel puţin o dată; concluzia e și mai simplă: nici castelul Hunedoarei nu poate fi numit castelul lui Dracula, în pofida revelaţiilor din 1969 ale celebrei jurnaliste americane Aline Mosby. Oare americanca iubitoare de vampiri să-l fi confundat pe voievodul transilvănean Iancu de Hunedoara, celebrul proprietar al castelului Hunedoarei, cu Vlad Ţepeș? Ar fi o confuzie mult mai rezonabilă decât cea dintre Budapesta și București, deja obișnuită peste ocean; pe cuvântul meu de budapestan...

În al treilea rând, vampirul Dracula este o fabulaţie grosolană a irlandezului Bram Stoker, astfel încât, una peste alta, legătura dintre domnitorul muntean Vlad Ţepeș și contele-vampir Dracula este foarte similară cu cea dintre paralelismul căilor ferate și mersul crăcănat la raţe, după cum am explicat pe larg aici.

În al patrulea rând, mă bucur nespus că descoperirea de către adevărul.ro a acestei descoperiri din 1969 era cât pe ce să clarifice, în sfârșit, problema spinoasă a adevăratului castel al lui Dracula; cu adevărat spinoasă, din moment ce excursiile gen Discover Dracula Tour de care ziceam aici includ și vizitarea altor locaţii fără nicio legătură cu Vlad Ţepeș ori cu Dracula, cum ar fi Castelul Peleș (construit la mai bine de patru secole de la moartea bietului Ţepeș) sau Casa Poporului (construită și mai târziu, la peste cinci secole), ceea ce mă face să-mi amintesc cu tristeţe vorba aceea cum că inteligenţa are limite, pe când prostia nu; însă deși era cât pe ce, totuși nu s-a clarificat: „castelul în care „a trăit şi a păcătuit” Dracula” (of Doamne, ce frumos a zis-o, jurnalist adevărat nu cârlig de rufe...) rămâne în continuare una dintre enigmele Terrei, din moment ce Dracula nu a trăit deloc, iar de păcătuit e clar că a păcătuit doar în mintea bolnavă a lui Stoker și a urmașilor săi mâncători de gogoși ieftine; iar despre asta am povestit pe îndelete aici.

În fine, dacă mai auziţi sau vedeţi pe undeva asemenea năzbâtii pseudo-istorice despre Dracula vă rog să îmi ziceţi și mie; odată ce am pornit la cruciadă împotriva Multpreakitschosului am de gând să-l hărţuiesc peste tot pe unde dau de el; pentru că, ghici ghicitoarea mea, știţi ce are patru picioare și o mână?

... un pitbull fericit! ham J...


p.s. poate vei dori să citești și celelalte capitole ale acestei cruciade în scris împotriva lui Dracula: Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (1), Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (2) și Ţara lui Dracula: o uriașă gogoașă turistică (3); despre care am mai zis și o repet, e un pamflet, dedicat cu drag tuturor adoratorilor Multpreakitschosului...

6 comentarii:

  1. Imaginea cu care ti-ai ilustrat articolul este absolut geniala!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daaaa, nici mie nu-mi place; asa ne vede Europa, oricate aere irlandezo-hollywoodiene ne-am da noi: fan ca la tara, bruneti ranjind cuceritor si kitsch cat cuprinde :)

      Ștergere
  2. e trist și e amuzant, în același timp. dar eu zău că m-am dus mai departe, sperând să găsesc, totuși, o legătură între căile ferate și mersul crăcănat la rațe... :
    Lucian, prostia-i un păcat, ce zici? :P

    RăspundețiȘtergere
  3. amuzant o sa fie doar dupa ce va deveni istorie; acum e doar trist :)

    RăspundețiȘtergere
  4. păi tot ce-i legat de Dracula e istorie. fantezistă, cum zici tu. așa că... mie mi se pare amuzant faptul că ținem așa tare să ieșim în evidență, chiar cu lucruri care nu ne fac, de fapt, cinste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. s-ar parea ca e un tipar de comportament destul de tipic noua...

      Ștergere