Mărţişoare zodiacale, în stil ici-colo

Ştiţi foarte bine ce reprezintă de obicei chestiile acelea mici, simpatice şi dătătoare de dureri de cap pentru bărbaţi, numite mărţişoare: flori, plante, animăluţe, zodii, potcoave, inimioare şi alte chestii mai mult sau mai puţin simbolice. Paleta de opţiuni nu e foarte largă, să recunoaştem, şi e indicat să ţii minte de la un an la altul ce mărţişoare ai dat, doar-doar reuşeşti să nu oferi cinci ani la rând doar potcoave zâmbăreţe, sau ceva de același gen. Aşa se face că după ce în anii trecuţi am postat ca mărţişoare online flori de Himalaya culese (cu camera foto) de prin Sikkim sau m-am jucat de-a Flower Man, adică insul acela care se plimbă pe lacul Dal din Kashmirul indian cu o barcă plină de flori, anul acesta m-am văzut obligat să încerc şi altceva decât mărţişoare florale. Şi am decis să dăruiesc mărţişoare cu zodii; însă nu oricare zodii, ci zodii din zodiacul asiatic, ilustrate cu imagini ale unor vietăţi cu care m-am întâlnit personal, ici-colo. Va să zică anul acesta vă ofer mărţişoare zodiacale pe alese, ladies! În stil ici-colo, fireşte...

Prima zodie asiatică este numită Şobolan sau Şoarece, după cum se ştie. Însă în genere nimeni nu vrea să vadă asemenea rozătoare nesuferite, nici măcar ca mărţişor, aşa că am apelat la interpretarea magistrală a unei veveriţe belgrădene, pe care am întâlnit-o printre ruinele din Kalemegdan, vechea fortăreaţă medievală din Belgrad. Este tot o rozătoare, în definitiv. Ca orice veveriţă ce se respectă şi aceasta ţinea calea turiştilor pentru a se alege cu diverse foloase materiale de pe urma generozităţii lor; dar barem ştia să pozeze ca o profesionistă, este?

Urmează zodia Bivolului, pe care în realitate chinezii îl numesc pur şi simplu Bou; însă traducătorii au înţeles uşor că nimeni nu ar fi dispus să admită că e Bou, aşa că în loc de Bou au tradus Bivol. Iar pe post de Bivol am promovat o vacă sfântă întâlnită prin Rewalsar, în nordul Indiei: curată şi fotogenică de parcă tocmai ieşise de la o şedinţă foto, vaca se ţinea scai de micul nostru grup de călători, exact ca un căţel, şi împingea oamenii cu botul să fie mângâiată pe cap. Avea nişte ochi grozav de frumoşi, parcă anume făcuţi pentru şantaj sentimental: vorba lui Caragiale, ochi alunecoşi, inimă zburdalnică. După cum se purta părea a fi un indian deghizat în vacă în scop de promovare turistică, iar preţ de câteva clipe chiar am luat în calcul să o luăm cu noi acasă, exasperaţi de insistenţa ei.

Pentru zodia Tigrului mi-am amintit cu obidă că oricât de mult mi-am dorit să zăresc tigrul în Parcul Naţional Chitwan din Nepal a fost zadarnic, cu Z mare. Aşa că am apelat la o rubedenie extrem de apropiată de-a domniei sale, un leopard al zăpezilor pe care l-am întâlnit în grădina zoo din Darjeeling, un orăşel indian cocoţat pe înălţimile himalayene dintre Nepal, Bhutan şi Tibet. Că doar se ştie, ce naşte din felină acelaşi meniu mănâncă.

Urmează zodia numită de chinezi Iepure sau Pisică, care m-a pus într-o dificultate maximă: în colecţia mea de poze ici-colo nu am aşa ceva, şi chiar dacă aveam trebuie să recunosc că aş fi ezitat îndelung înainte să cedez modei de pe facebook şi să postez poze cu iepuraşi sau pisicuţe. Aşa că am apelat la un animăluţ cel puţin la fel de simpatic, care nu e nici iepure, nici pisică, dar seamănă cât de cât cu amândouă, fiind vegetarian precum iepurele dar trăind în copaci precum pisica: este un red panda întâlnit tot în zoo din Darjeeling; este numit şi ursuleţul panda roşu, deşi numai ursuleţ nu este: aţi mai văzut voi urs cu ditamai coada?

Zodia Dragonului m-a pus din nou în dificultate, întrucât animalul cu pricina este remarcabil de absent din atlasele zoo ale epocii noastre; dragonul sadea fiind un balaur înaripat ce scotea flăcări pe gură, un zmeu în versiune kung-fu, cu ochii oblici; adică o reptilă, ce mai încolo şi încoace. Până în prezent nu am apucat să mă plimb prin insula indoneziană Komodo, unde încă mai există niscaiva dragoni mai modești, aşa că am apelat la altă reptilă, cu absolut nimic mai puţin fioroasă: o broască ţestoasă. Ştiu, e necesar un mic exerciţiu de imaginaţie pentru a vedea un ditamai dragonul asiatic în această ţestoasă leneşă din Cişmigiu, dar o să vezi că merită...

Urmează zodia Şarpelui, pentru care am solicitat serviciile foto ale unei rubedenii apropiate: o broască. Da, o broască de-a noastră, o broască mioritică. Pentru că hai să recunoaştem cinstit, cine nu şi-ar dori o broască drept mărţişor? Una care să te privească fix, cu ochii bulbucaţi, aşa cum numai broaştele ştiu să o facă? Plus că dacă bei destul şi te încumeţi să o săruţi se poate transforma în ditamai prinţul, să nu uităm...

Iată-ne ajunşi şi la zodia Calului, pentru care am apelat chiar la un cal, întâlnit pe undeva prin Sicilia. Pesemne fusese promovat pe post de taxi împotriva voinţei lui, sau poate că se plictisise de căruţa tradiţională siciliană pe care o tracta de când se ştia el cal, altfel nu îmi pot explica de ce avea acea atitudine pasiv-agresivă: când am îndreptat camera foto spre el şi-a întors capul în direcţie opusă, cu sictir maxim.

Pentru zodia numită de chinezi Oaie sau Capră am apelat la o capră naturală, întâlnită în insula Majuli din statul Assam, din nord-estul Indiei. Pesemne avea ceva tulburări de personalitate şi se credea poliţai assamez, pentru că pe podiumul pe care era urcată scria clar: „Assam Police. At your service always”, adică „Poliţia din Assam. Mereu în serviciul vostru”. A propos, anul acesta este anul Caprei, sau mă rog, al Oii, aşa că vă urez o Oaie fericită! :)

Urmează zodia Maimuţei, iar la capitolul maimuţe stau excelent, aşa că singura problemă a fost să aleg una cât mai decentă. Câştigătoarea este o maimuţă indiană întâlnită în templul hinduist Kamakhya din Guwahati, capitala aceluiaşi stat Assam, din nord-estul Indiei; o maimuţă cu preocupări religioase, va să zică.

Zodia Cocoşului este încă una dintre zodiile la care traducătorii au adus îmbunătăţiri semantice: în realitate chinezii îi zic Găină, dar e cineva dispus să recunoască că-i Găină? Nu, aşa că-i zicem Cocoş, deşi în imaginea de mai jos e un cormoran de pe lângă Sf. Gheorghe din delta noastră, care a pozat în locul Cocoşului din cel puţin două motive: este tot pasăre, iar numele îi începe cu aceleaşi două litere. Şi culmea, pare că tocmai dă un cucurigu!

Acum a venit momentul să vorbesc de zodia Câinelui, zodia mea favorită; nu de alta, dar sunt născut în ea. Iar în imagine e un căţel care la data pozei se pregătea intens să devină câine ciobănesc la o stână din Banat unde am petrecut nişte zile absolut memorabile, într-un sens foarte special al cuvântului. Între timp căţelul o fi ajuns ditamai zdrahonul de dulău, dacă nu l-o fi mâncat lupul. Şi hai să recunoaştem cinstit, nu-i aşa că am o zodie simpatică?

Şi iată-ne ajunşi şi la zodia Mistreţului, ultima din zodiacul asiatic. Care de fapt este Porc în toată regula, dar traducătorii au fost din nou la datorie: toată lumea ar vrea să fie în zodia Porcului, dar nimeni nu vrea să i se spună că e Porc. Nici în colecţia mea de poze nu am găsit vreun porc, nici măcar de Guineea; aşa că vă invit la un nou exerciţiu de imaginaţie, în care puteţi avansa pe post de Porc, pe alese, un elefănţel nepalez care mi-a pozat în Parcul Naţional Chitwan din ­Nepal sau un yak ce aţinea calea turiştilor la lacul Yamdrok Yumtso. Din Tibet, fireşte. E adevărat, porcul nu are nici coarne, nici trompă, dar de ce să ne mai încurcăm în mici detalii?

Iar dacă nu vă convine imaginea zodiei voastre aveți la dispoziție chiar şi un Jolly Joker: păsărica din prima poză, ce-şi făcea veacul ciripind veselă pe unul dintre restaurantele-vapor de pe malul Dunării, în Galaţi. O cinteză fluvială, am decis acum să îi zic, că "păsărică fluvială" suna nu ştiu cum, şi n-aş vrea să risc ceva tocmai azi. Dar ce mai încolo și încoace, poftiţi la mărţişoare zoodiacale pe alese, ladies! Şi să aveţi o primăvară frumoasă!