Sogyal Rinpoche: Cartea tibetană a a vieţii şi a morţii

Spre finalul anului trecut a apărut, la Editura Herald, o nouă ediţie a faimoasei Cărţi tibetane a a vieţii şi a morţii, scrisă de marele maestru buddhist tibetan Sogyal Rinpoche. Este adevărat, este doar o reeditare şi nu o nouă apariţie, însă sunt sigur că ea nu se bucură încă în România de notorietatea pe care ar merita-o cu vârf şi îndesat, iar dacă mă gândesc bine este una dintre acele cărţi despre care merită să scrii oricând, fără nicio reţinere şi fără a aştepta vreun pretext editorial. De ce? Exact asta voi căuta să explic pe îndelete în rândurile următoare.

Ici-colo prin Sikkimul de vest. Şi despre absolut memorabila întâlnire cu uriaşul Kangchendzonga. (1)

Taman astăzi este anul nou după calendarul tibetan şi chinezesc - anul oii de lemn, aşa că nici că se putea să marchez mai bine această zi decât scriind chiar despre nişte locuri în care azi se sărbătoreşte prima zi din an; şi pentru că încă mai am datorii faţă de destule locuri prin care am călătorit (adică am trecut prin ele ca gâsca prin apă, fără să scriu nimic despre ele), am răscolit puţin prin tolba cu amintiri ici-colo şi am scos din ea câteva despre Sikkim: un mic dar fermecător stătuleţ indian cocoţat pe înălţimile sectorului estic al Munţilor Himalaya, care şi-a păstrat cu grijă vestigiile trecutului său de mic regat tibetan. Aşa că această poveste va fi despre ultima parte a călătoriei mele prin Sikkim, în care am bănănăit câteva zile prin locuri de care sigur nu aţi auzit, aflate undeva pe la graniţa răsăriteană a Nepalului cu Tibetul; şi despre absolut memorabila întâlnire cu uriaşul Kangchendzonga, fireşte.

Portretul unui mare maestru tibetan: Chögyal Namkhai Norbu Rinpoche

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că astăzi voi povesti despre un mare maestru tibetan aș fi fost, în cel mai bun caz, foarte mirat. La începutul anului 2009 nu auzisem decât zvonuri neclare despre uluitorii maeștri buddhiști veniţi de pe înălţimile Tibetului, iar primul meu contact concret cu lumea lor și cu poveștile lor incredibile a fost doar spre finalul lui 2009, în Dharamshala. Apoi în 2010, după întoarcerea din Tibet, am aflat de pe Internet despre Namkhai Norbu Rinpoche, unul dintre cei mai respectaţi maeștri tibetani ai lumii și singurul mare maestru tibetan care vine în fiecare an în România. În 2011 am participat prima dată la o retragere ţinută de el, devenind și eu unul dintre discipolii săi. Iar de atunci am mai mers, tot în România, la încă trei retrageri conduse de Namkhai Norbu, astfel că am putut afla tot mai multe despre acest maestru, pe care vă spun sincer că mă simt foarte norocos să-l pot numi azi maestrul meu. Așa că mă tot întrebam, fără nicio urmă de mândrie nelalocul ei, din moment ce am spus atâtea povești despre Tibet, aș putea oare să nu povestesc tocmai despre el?

Ani Choying Drolma va cânta la București pe 30 noiembrie

Astăzi am să vă povestesc despre o cântăreaţă cu totul neobișnuită: este călugăriţă buddhistă tibetană, cântă mai mereu cu ochii închiși, de parcă ar medita, iar din banii câștigaţi din cântat nu duce viaţa obișnuită a unei vedete de muzică ci susţine financiar proiecte de binefacere în îndepărtatul Nepal: este Ani Choying Drolma, care sâmbăta aceasta va cânta în București, într-un concert umanitar pentru copiii Nepalului.

Dharamshala, mini-ghid ici-colo: acasă la Dalai Lama (1)

Am călătorit în Dharamshala de două ori, și totuși până acum nu am încercat niciodată să abordez în mod sistematic acest subiect, într-o postare cât de cât în firea ei; de ce? în primul rând pentru că este foarte dificil să scrii într-o manieră convenţională despre un loc în care atracţia principală nu este vreun Taj Mahal ori vreun Turn Eiffel, ci... Dalai Lama în persoană; în al doilea rând pentru că după ce vezi Dharamshala te simţi foarte tentat să abordezi discuţia despre ea într-un registru preponderent emoţional, care exclude tentativele de ordonare a materiei pe obișnuitele criterii turistice; am văzut destui alţi călători care au scris despre Dharamshala în aceeași manieră, și sigur vei înţelege de ce după ce te vei întoarce de acolo; iar în al treilea rând pentru că Dharamshala pare a fi total atipică ca destinaţie de călătorie: puţinele ei străzi, înguste și haotice, și unica ei piaţă, minusculă și aceea, pot provoca o imensă dezamăgire turistului snob, obișnuit să bifeze felurite recorduri turistice de ordin cantitativ. Totuși astăzi mă voi încumeta să postez mini-ghidul ici-colo al Dharamshalei, dintr-un motiv foarte simplu: în vreo două zile va pleca spre Dharamshala o doamnă de toată isprava și o incorigibilă plimbăreaţă prin lume, și m-am gândit că mini-ghidul ar putea să îi fie de folos în pregătirea călătoriei; va sa zică a venit clipa Dharamshalei, acum ori niciodată :)...

Călătorii spre Tibet (3)

Tibetul poate fi regăsit, într-un fel sau altul, în mai multe locuri din jurul munţilor Himalaya, și nu doar acolo, începusem să povestesc în primele două părţi ale acestui mic serial despre călătoriile spre Tibet; în prima parte am relatat despre Dharamshala, Tashi Jong, Rewalsar, Ladakh și valea Spiti, iar în a doua parte despre Tibetul central, astăzi ocupat de chinezi, și despre problema tibetană: a fi sau a nu fi Pro Tibet. Astăzi voi merge mai departe și voi povesti despre alte porţi de intrare în Tibet: unele aflate la mare depărtare, iar altele surprinzător de aproape...

Rewalsar: pe urmele lui Padmasambhava si a printesei Mandarava (2)

Hindusii ii spun Rewalsar, iar tibetanii ii spun Tso Pema; este un loc fermecat, ca de basm, cu un tablou natural magnific si cu incredibil de multa pace; asezare minuscula, ascunsa in Himalaya, in statul nord-indian Himachal Pradesh, Rewalsar este, asa cum povesteam recent, un important loc de pelerinaj pentru toate marile religii dharmice: hinduism, sikhism si buddhism.

Rewalsar: pe urmele lui Padmasambhava si a printesei Mandarava (1)

La Rewalsar am calatorit inainte de a pleca ici-colo prin Himalaya, in valea Spiti, in Ladakh si in Kashmir; inca eram in capitala exilului tibetan, Dharamshala, cand ne-am hotarat, un mic grup de sase calatori mai umblareti, sa ne despartim pentru doua zile de restul grupului si sa vizitam Rewalsar-ul. Asa ca am tocmit un jeep cu sofer localnic de la una dintre agentiile turistice din Dharamshala si am pornit la drum de dimineata prin masivul himalayan Dhauladhar, infruntand voiniceste soseaua ingusta, cu nenumarate curbe, suisuri si coborasuri, care strabate monoton muntii, vaile si micile sate ale vaii Kangra, din statul nord-indian Himachal Pradesh.

Tashi Jong: intalnire cu Togden Achos

Aproape ca un copil mi-am dorit sa ajung iar la Tashi Jong, sa il pot vedea a doua oara pe Togden Achos, unul dintre faimosii togdeni din Tashi Jong. Prima data l-am vazut in octombrie 2009, si am ramas atat de impresionat de intalnirea cu el incat cateva luni de zile dupa intoarcerea in Romania am scotocit pe net dupa informatii despre el si despre togdeni.

Cum scriam acum vreun an in postarea despre Togdenii din Tashi Jong, cuvantul togden (tokden) inseamna “pe deplin realizat”, si se refera la inalti practicanti de yoga tibetana care au atins deplina realizare spirituala, dupa practici complicate si dupa perioade de retragere in izolare completa de minim 12 ani; asa ca lucrurile stau extrem de simplu: togdenii sunt yoghinii de elita ai buddhismului tibetan; togdenii din manastirea Tashi Jong (din Himachal Pradesh, India) sunt astazi cei mai faimosi dintre togdeni, cei mai buni dintre cei buni; iar Togden Achos este cel mai respectat dintre togdenii din Tashi Jong; asa ca unul dintre tinerii calugari din Tashi Jong ii spunea simplu Old Guru.

Boudhanath, Nepal: Tibetul de altadata

Daca vrei sa simti Tibetul de altadata du-te la Boudhanath, in Nepal. Dincolo de Himalaya, in Tibetul propriu-zis, calcaiul de fier al chinezilor e prea greu ca sa mai fi lasat intact Tibetul de altadata; asa ca va trebui sa il cauti undeva in exilul tibetan: la Dharamshala in nordul-vestul Indiei, unde e capitala lui Dalai Lama si a guvernului Tibetan in exil, ori in statul Karnataka din sudul Indiei, unde au fost reconstruite mari manastiri tibetane, ori la Boudhanath, in Nepal. Dar dintre aceste trei mari centre ale comunitatii tibetane din exil Boudhanath este, in mod traditional, singurul care e si loc de pelerinaj pentru buddhistii tibetani. Iar Tibetul nu poate fi inchipuit fara buddhism, si nici fara celebrii sai pelerini facand pas cu pas sute de prosternari de-a lungul drumurilor de sute de kilometri spre locurile sacre. Asa ca da, fara indoiala: doar la Boudhanath vei gasi Tibetul de altadata.

Pharping, Nepal: pe urmele lui Padmasambhava

La prima vedere micuta asezare Pharping din sudul Vaii Kathmandu nu are nimic spectaculos, si aproape ca nici nu ai ce fotografia in ea: modesta si prafuita, are o mica manastire buddhista tibetana, e asezata pe un deal si ofera o privire frumoasa dar comuna asupra vaii; si cam atat. Insa Pharping este unul dintre locurile strans legate de viata marelui maestru tibetan Padmasambhava, parinte al buddhismului tibetan si apostol al buddhismului tantric; iar motivul este acela ca in Pharping se afla pesterile Yangleshö si Asura, in care a meditat si a practicat Padmasambhava inainte de a porni spre Tibet, undeva in a doua jumatate a secolului VIII. Cum aratam si atunci cand am povestit despre manastirea Samye din Tibet, Padmasambhava este considerat de tibetani drept Al Doilea Buddha si este venerat in intregul Tibet ca Maestru al Maestrilor, fiind cunoscut in Tibet si in tinuturile himalayene sub numele simplu de Guru Rinpoche, adica Pretiosul Invatator.

Lumbini, Nepal: pe urmele lui Buddha

Lumbini este in sudul Nepalului, in campia numita Terai, la mica distanta de orasul Kapilavastu. Este unul din cele patru mari locuri de pelerinaj legate de viata lui Gautama Buddha. Celelalte trei sunt in India de nord: Bodh Gaya (unde Gautama a atins iluminarea), Sarnath (locul unde a propovaduit pentru prima oara Dharma si unde a luat fiinta Sangha, comunitatea buddhista) si Kushinagar (unde a murit). Fiind unul dintre marile locuri de pelerinaj ale buddhismului Lumbini poate fi socotit si printre locurile cele mai sacre ale umanitatii, alaturi de Mecca ori Ierusalim.

Swayambhunath, Nepal: ochii lui Buddha

Cocotat in varful unui deal din Valea Kathmandu, la mica distanta de orasul Kathmandu, templul buddhist Swayambhunath este inscris pe lista patrimoniului mondial al UNESCO si este aproape cel mai vechi obiectiv religios din Nepal; stim ca a fost ridicat de catre strabunicul regelui Mānadeva (464–505), pe nume Vṛsadeva, undeva pe la inceputul secolului 5. Este un loc de pelerinaj cu totul aparte pentru buddhistii din Nepal si Tibet: pentru buddhistii din etnia newar (cei mai vechi locuitori ai Vaii Kathmandu) este cel mai important dintre locurile de pelerinaj buddhiste, in timp ce pentru buddhistii tibetani este al doilea ca importanta, dupa templul Boudhanath.

Togdenii din Tashi Jong

Au plecat acum jumatate de secol din vechea manastire Khampagar din Tibet, preferand exilul in India ocupatiei chineze, iar viziunea unui maestru a transformat Tashi Jong dintr-o vale nelocuita intr-o ”insula de cultura tibetana” in mijlocul vecinilor hindusi; asa ca renascuta manastire Khampagar din Tashi Jong, in nordul Indiei, este astazi caminul faimosilor togdeni, yoghini tibetani ajunsi la cele mai inalte grade de realizare spirituala.

Marile manastiri buddhiste din Tibet

Istoria recenta a manastirilor buddhiste tibetane din Tibet este una nespus de tragica: avand vechimi impresionante si continand comori inestimabile de arta buddhista tibetana, ele au cunoscut din plin tavalugul barbar al distrugerilor de dupa ocupatia chineza din 1959 si din timpul Revolutiei Culturale; au fost bombardate cu tunurile, pradate si incendiate de Garzile Rosii, iar calugarii au fost masacrati sau obligati sa fuga. Dupa anii `80 a inceput reconstructia manastirilor, insa majoritatea lor au ramas doar fantome jalnice ale gloriei de altadata; iar pentru unele din ele au fost construite replici in exil, in lumea libera, in asezarile de refugiati tibetani din sudul Indiei.

Nepal: cateva cuvinte din Lumbini

Lumbini, Nepal. Suntem in Terai, fasia sudica de campie a Nepalului, cu nimic mai putin caniculara si prafuita decat India de nord. Granita cu India e doar la cativa kilometri, Himalaya cu vaile ei racoroase a ramas in urma, inspre nord, iar aerul e greu si fierbinte ca al unui cuptor urias.

Lumbini este locul in care acum doua milenii si jumatate s-a nascut Buddha Sakyamuni. Sunt temple buddhiste peste tot prin Lumbini, apartinand chinezilor, japonezilor, coreenilor, vietnamezilor, tibetanilor si celorlalte natii cu credinciosi buddhisti. Lumbini este sfant pentru buddhisti, asa ca poate fi alaturat Meccai si Ierusalimului ca unul dintre locurile cele mai sacre ale umanitatii.

Ratacim prin cateva temple buddhiste, zdrobiti de soarele nemilos. La finalul zilei ajungem la un mic templu japonez. Care ofera, dezinvolt, epilogul cel mai potrivit pentru acea zi in Lumbini: