Ici-colo, prin Dalmatia

Pentru a calatori ici-colo prin Dalmatia mi-am fixat ca „centru de operatiuni” orasul Dubrovnik, din extremitatea sudica a Dalmatiei si a Croatiei. Stiu, s-ar putea spune ca este o alegere usor bizara datorita pozitiei sale excentrice fata de restul Dalmatiei, optiunea cealalta fiind metropola Split din Dalmatia centrala, cel de al doilea oras al Croatiei si inima economica a Dalmatiei; dar dupa ce am calatorit in Split am inteles ca am ales corect: intr-adevar, tot Dubrovnikul era alternativa cea mai buna.

Insula Mljet: Ulise si nimfa Calypso

Cea mai sudica dintre insulele mari ale Dalmatiei se numeste Mljet in limba croata, sau  Meleda in limba italiana; iar atractia ei principala este Parcul National Mljet, un paradis insular verde tipic Dalmatiei, ingrijit si pastrat absolut exemplar, asa cum numai croatii stiu sa o faca. O legenda locala spune ca Mljet este insula pe care nimfa Calypso l-a tinut captiv pe Ulise timp de sapte ani. Intre noi fie vorba, insula e atat de frumoasa, incat chiar si fara sa apara vreo nimfa tot esti in pericol sa ramai in ea mai mult decat ai vrea. Stiu bine ce zic, pentru ca si eu eram gata sa o patesc: desi am stat cu ochii pe ceas ca sa nu ratez ultimul vaporas inapoi spre Dubrovnik, m-am lasat furat de peisaj chiar cu putin inainte de plecarea navei si eram cat pe ce sa il scap. Una dintre regulile insulei este ca turistii nu au voie sa innopteze pe teritoriul Parcului National, asa ca am avut mare noroc ca am descoperit din intamplare o scurtatura pana inapoi in port, ceea ce mi-a permis sa sar in vapor in penultima clipa. 

Cavtat: vechea Ragusa

Cavtat este un mic si foarte cochet oraş pe coasta Adriaticii, la 25 km sud de Dubrovnik, si centrul regiunii Konavle, cea mai sudică regiune a Dalmaţiei şi a Croaţiei. Intr-un fel Cavtat este parintele vechii Ragusa si bunicul Dubrovnikului de astazi; aici a existat o înfloritoare colonie greacă, Epidauros, ajunsa mai tarziu sub ocupaţie romană, iar din Epidauros au plecat vechii intemeietori ai Dubrovnikului de astazi: după invazia avaro-slava din secolul VII (dupa 614, mai exact), locuitorii oraşului, în mare parte greco-iliri romanizaţi, s-au refugiat caţiva kilometri mai la nord, înfiinţând Ragusa într-un loc mult mai bine apărat, pe insula stancoasa Laus. Asa se face ca vechiul nume al Cavtatului, in limba dalmata si in cea italiana, este Ragusavecchia, care inseamna pur si simplu Ragusa veche.

Korčula: acasa la Marco Polo

Korčula, Dalmatia de sud, Croatia: un vechi orasel venetian asezat pe o insula adriatica superba, aproape de mijlocul distantei dintre Dubrovnik si Split. Povestile locului spun ca aici s-a nascut venetianul Marco Polo, exploratorul neobosit la Asiei; habar nu am daca asa este, dar este sigur ca vechiul orasel venetian este unul dintre locurile cele mai frumoase din Adriatica. Asa ca sa vedem ce are el de povestit, pe indelete.

Split: palatul lui Diocleţian

Asezat in Dalmatia centrala, Split (numit in italiană Spalato) este cel mai mare şi mai important oraş din Dalmaţia, si cel de al doilea oraş al Croaţiei. La fel ca multe alte orase din Dalmatia, Split a fost oras venetian; si nu doar ca Venetia a stapanit Spalato de prin secolul XIV pana in 1797, dar orasul era una dintre principalele baze venetiene in Dalmatia. Astazi centrul vechi istoric şi palatul lui Diocleţian sunt înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, asa ca Split este imposibil de ocolit pentru un calator prin Dalmatia.

Split, noaptea

Este fermecator, Splitul noaptea; si centrul vechi, si palatul lui Diocletian; insa mie mi-a placut mai ales Riva, adica promenada dinspre Adriatica.

Trogir: oraşul-muzeu

Trogir este mult mai putin cunoscut decat Split, iar eu nu auzisem absolut nimic despre el pana cand am inceput sa citesc despre Dalmatia inainte de calatorie; asa ca stiu, tentatia sa calatoresti prin Dalmatia centrala oprind in Split si trecand mai departe pe langa Trogir este enorma. Dar asta ar fi o eroare de neiertat, pentru ca Trogir este o adevarata bijuterie a coastei dalmate, cu nimic mai prejos ca Splitul, ci dimpotriva; imi aduc aminte de o fosta colega la care i-am spus una-alta despre Trogir, si care la intoarcerea din calatorie era grozav de incantata ca a mers pe mana mea si a stat acolo, si nu in Split sau in alta parte in Dalmatia centrala: spunea ca a avut in Trogir o vacanta de vis.

Asa ca in continuare voi povesti despre Trogir, un oras atat de frumos si atat de vechi incat este cunoscut ca "oraşul-muzeu". Si pentru ca imi place la nebunie muzica din Dalmatia, voi incepe povestea Trogirului cu o mica introducere muzicala, un cantec superb din Trogir; dar atentie, intai este indicat sa reduceti sonorul:

Dubrovnik: Ragusa, Perla Adriaticii

Este cel mai sudic oras mare al Croatiei; este un oras medieval splendid pastrat pana astazi, atat de aparte incat rivalizeaza cu Venetia, vechiul ei inamic de pe malul celalalt al Adriaticii; in evul mediu i se spunea Ragusa si era o republica maritima, un oras-port infloritor avand comertul in Mediterana drept indeletnicire principala, care si-a aparat cu admirabila incapatanare libertatea in fata marilor puteri ale vremii; George Bernard Shaw l-a numit Raiul pe pământ, iar astazi este una dintre atractiile turistice majore ale Croatiei si ale Adriaticii: Dubrovnik, Perla Adriaticii.

Nu stiu altii cum sunt, cum ar zice Creanga, insa eu raman convins ca nu te poti bucura de un loc pana ce nu-i bei vinul, nu-i afli istoria si nu-i asculti muzica. Asa ca despre vin o sa ma credeti pe cuvant ca este bun, ca n-aveti ce face, despre istoria Dubrovnikului o sa vorbesc putin mai jos, iar despre muzica locului va puteti face o mica idee chiar acum...

Dubrovnik: panorama

George Bernard Shaw, vizitând Dubrovnik în 1929, a spus asa: "dacă vrei să vezi raiul pe pământ, vino la Dubrovnik"; iar dupa ce am putut admira de sus incredibila panorama a Dubrovnikului ma simt foarte tentat sa ii dau dreptate. Intre noi fie vorba, Dubrovnikul vazut dintre ziduri ar putea parea unora un oras mediteraneean oarecare, ce-i drept mai mare si foarte bine pastrat, cu strazi si cladiri mult prea ordonate, cu prea multa curatenie si lipsit de dezordinea aceea boema pe care o cauta turistii; insa vazut din afara, de pe inaltimile din preajma orasului, orasul apare cu adevarat fabulos: o bijuterie medievala perfecta, etalata pe albastrul neverosmil al Adriaticii.

Dubrovnik: zidurile

Cand am ajuns in Dubrovnik inca nu puteam intelege, nici in ruptul capului, de ce zidurile medievale ale orasului sunt considerate de ghiduri ca fiind una dintre atractiile turistice ale Dubrovnikului; dar le-am vazut din alte parti ale orasului ori din insula Lokrum, si am facut un tur complet al orasului, mergand pe aceste ziduri; si am inteles. 

Dubrovnik, noaptea

Da, Dubrovnik trebuie neaparat vazut si noaptea; si daca vazandu-l ziua nu ai apucat deja sa te indragostesti de Dubrovnik, noaptea nu mai ai nicio sansa de scapare...

Dubrovnik: insula Lokrum

Este foarte usor sa ajungi in insula Lokrum, cu una dintre navele care fac curse regulate plecand din portul vechi al orasului. Si fara indoiala ca merita sa vizitezi insula; linistita si umbroasa, in ea vei gasi o gradina botanica incantatoare, o fosta manastire benedictina si un vechi fort construit de francezi pe culmea cea mai inalta a insulei, cu o priveliste minunata inspre zidurile vechiului Dubrovnik.

Istoria insulei Lokrum spune ca faimosul Richard Inima de Leu, rege al Angliei, s-ar fi adapostit o vreme aici in anul 1192, pe cand strabatea drumul lung catre casa la intoarcerea din cruciada. In secolul 19 insula Lokrum a fost detinuta de arhiducele Maximilian Ferdinand de Habsburg si arhiducesa Charlotte de Austria, ajunsi putin mai tarziu, nu pentru foarte multa vreme, imparat si imparateasa ai Mexicului; iar gradina botanica si primele amenajari din insula sunt datorate lui Maximilian si dateaza din anul 1859.

Dubrovnik: acoperisurile

Exista orase in care acoperisurile cladirilor sunt si ele printre marile atractii turistice ale locului; imi vin in minte acum orasele andaluze Cordoba, Ronda si Granada, precum si Brasovul si Sibiul de la noi. Dubrovnikul este si el un asemenea oras; acoperisurile sale de tigla rosie deasupra caselor din piatra deschise la culoare sunt una dintre marcile inconfundabile ale orasului. Este adevarat ca multe dintre acoperisuri au fost refacute dupa bombardarea orasului in timpul luptelor din anii `90 dintre Croatia secesionista si sarbii care incercau sa mentina cu forta Iugoslavia mare; asa ca astazi se vede, oarecum suparator, faptul ca multe dintre acoperisuri sunt noi-noute; dar chiar si asa, tabloul acoperisilor din Dubrovnik ramane unul de neuitat.

Dubrovnik: golful Lapad

Golful Lapad se afla in partea noua a Dubrovnikului, la ceva distanta inspre vest de orasul vechi, despartind peninsula Lapad de peninsula Babin Kuk; iar in aceste doua peninsule se afla majoritatea covarsitoare a hotelurilor din Dubrovnik; e adevarat ca am avut ezitari pana sa ma decid sa stau la un hotel aici, stiind ca distanta pana in orasul vechi nu este tocmai mica; dar pana la urma am facut alegerea cea mai buna: chiar daca am ratat ocazia sa stau intr-o pensiune particulara chiar in orasul vechi (si in Dubrovnik, la fel ca in toata Croatia, sunt la mare trecere asemenea mici pensiuni), zona golfului Lapad este atat de frumoasa si de picturala, incat uneori pare un decor construit special pentru turisti; nu ma dau in vant dupa statul la plaja, dar aici am facut o exceptie notabila; apa golfului era atat de curata incat la cativa metri de mal aveai ocazia sa dai binete primilor pesti, iar undeva in zare, pierdute in apele calme ale Adriaticii, se puteau vedea insulele Elafiti.

Dubrovnik: stradutele

Am povestit deja ca zidurile si acoperisurile vechiului Dubrovnik sunt printre marile atractii ale orasului; asa ca nu va mai surprinde pe nimeni daca voi spune ca si stradutele din orasul vechi sunt atat de frumoase incat sunt atractii locale si neaparat trebuie vazute, chiar in lipsa oricaror alte tinte turistice. Sunt inguste si umbroase, tacute, exemplar de curate, iar o parte din ele sunt construite in trepte. Iar eu le recomand cu caldura mai ales pe cele din partea de nord a orasului vechi (inspre deal), care mi-au placut la nebunie.

Dubrovnik: portul vechi

Asezat in partea estica a orasului vechi, in zona portii Ploče si a Palatului rectorului, portul vechi al Dubrovnikului este integrat in sistemul de fortificatii al orasului vechi; asa ca este incadrat, la randul lui, de zidurile medievale ale orasului, avand intrarea in port aparata de doua bastioane fotogenice, fortul Revelin si fortul Sf. Ioan.

Este unul din cele mai frumoase locuri din orasul vechi al Dubrovnikului, avand o lista de atractii turistice scurta, dar cat se poate de convingatoare: o vedere magnifica inspre o parte din zidurile orasului, doua-trei restaurante unde se mananca fructe de mare, un acvariu unde poti face cunostinta cu locuitorii subacvatici ai Adriaticii si portul pentru turisti, de unde pleaca curse regulate catre orasul vecin Cavtat ori catre insula Lokrum.

Dubrovnik: homo turisticus

Mljet: parcă este, parcă nu este

Golful Kotor: mini-ghid ici-colo

Iesind din Konavle (regiunea cea mai sudica a Croatiei, la sud-est de Dubrovnik, si veche posesiune a republicii Ragusa) si intrand in Muntenegru am trecut nu doar granita dintre Muntenegru si Croatia, ci si vechea granita dintre posesiunile republicii raguzane si cele ale republicii venetiene, cei doi rivali care si-au disputat cateva secole suprematia in acest colt al Adriaticii; intreaga parte sud-vestica a Muntenegrului de azi, adica atat zona golfului Kotor (incluzand orasele Kotor, Perast, Risan si Tivat), cat si o fasie de litoral adriatic la sud-est de golf (incluzand orasul Budva) au fost aproape 400 de ani sub stapanire venetiana, ca parti ale provinciei numita Albania Veneta, din sudul extrem al Dalmatiei; asa ca venetienii si-au lasat definitiv amprenta asupra istoriei si oraselor din zona.

Muntenegru: Budva

Despre orasul vechi al Budvei (Stari Grad) istoricii spun ca era initial o insula, care a fost ulterior unita cu uscatul printr-un istm de nisip. Cea mai mare parte a arhitecturii orasului vechi are origine venetiana, si neaparat trebuie vazute cele trei biserici importante din  Stari Grad: Sv. Ivan, construita in secolul VII, Santa Maria in Punta datand din 840, si Sf. Treime (Sv. Trojica), din 1804.