Pro Nepal: de ce să alegi Nepalul, după cutremur.

Ieri pe la prânz mi se făcuse dor de Nepal, unul dintre locurile care mi-au rămas atât de dragi încât mereu îmi promit să revin acolo cât mai curând, aşa că mi-am pus să cânte vreo două cd-uri cu muzică nepaleză şi am urzit la repezeală câteva planuri despre cum aş ţopăi ici-colo prin Nepal, dacă zeii ar fi de acord să ajung în toamna asta prin acele părţi de lume. Apoi undeva după-amiază spre seară am intrat pe net să dau o raită pe facebook şi am rămas consternat văzând care erau posturile cele mai vizibile: erau chiar despre Nepal, pentru că după cum ştii deja, ieri a fost un cutremur dezastruos în Nepal.

Temple hinduiste din Seven Sisters Land: zei, sfinţi și sacrificii (3)

Când am pornit pe drumul lung către Seven Sisters Land eram hotărât să ajung și la Tripura Sundari Mandir, un templu faimos închinat zeiţei hinduiste Tripura Sundari aflat lângă Udaipur, fosta capitală a micului stat indian Tripura. Zis și făcut, așa că iată-mă la templul zeiţei împreună cu Chowdury, un localnic din Tripura pe care iniţial l-am tocmit drept conducător de moto-ricșă și care de fapt mi-a fost un fel de ghid; iar acolo, sfătuit de el, am putut urma pas cu pas „procedura” obișnuită a unui pelerin hinduist venit să se închine în faţa zeiţei. Asta se întâmpla într-un loc sfânt al hinduismului, adesea vizitat de perini hinduiști: numit și Matabari Mandir sau Tripureshvari Mandir, templul a fost ridicat în 1501 și se numără, la fel ca templul Kamakhya, printre cele 51 de piths sau Shakti Peethas, cele mai sacre locuri ale hinduismului în care este adorată Shakti, divinitatea supremă feminină.

High Tech, Low Life: care este misiunea bloggerilor atunci când presa nu-și face datoria?

Poate că voi v-aţi pus și până acum întrebarea din titlu, și poate că aţi obţinut de mult și un răspuns; eu am reflectat la ea doar după începerea protestelor din toamnă privind Roșia Montană, când pentru orice om de bună credinţă era limpede ca lumina zilei că mai toată presa României ascundea cu încăpăţânare adevărul despre amploarea protestelor. Însă postarea de azi nu e despre Roșia Montană, ci despre altceva...

Ești un om liber! (2) Bun, și ce urmează?

Vă mai aduceţi aminte ce scriam pe blog acum un an fără o zi? Ești un om liber!, asta scriam. De atunci am mai trăit încă un an ca om liber, iar mâine voi împlini exact trei ani de când am dat corporaţia pe libertate. Și pentru că a fi sau a nu fi liber e o întrebare care merită pusă zi de zi am să vă povestesc și vouă ce am mai înţeles eu de atunci încoace.

Ravi Shankar și lăuta sa fermecată

A fost primul muzician indian despre care am aflat când am călătorit în India, iar albumele cu muzica lui au fost printre micile comori indiene cu care m-am întors acasă din prima călătorie acolo: Ravi Shankar, indianul faimos care a încântat lumea cu sitar-ul său fermecat, tată al nu mai puţin celebrei cântăreţe Norah Jones; acum vreo două-trei luni am vrut să postez ceva despre acest titan al muzicii lumii și am aflat dezamăgit că plecase deja, pe 11 decembrie 2012; așa că am lăsat acea postare pentru astăzi: Raga Anandi Kalyan, cântată de Ravi Shankar și de a doua sa fiică, Anoushka, la acele lăute uriașe numite sitar; urmărind atent reacţiile Anoushkăi și ale celor doi indieni ce cântă la tabla, tobele tradiţionale indiane, vei observa că toţi trei îl divinizau pe Ravi, iar dacă vei asculta această raga până la capăt pun pariu că vei înţelege de ce...

Ani Choying Drolma va cânta la București pe 30 noiembrie

Astăzi am să vă povestesc despre o cântăreaţă cu totul neobișnuită: este călugăriţă buddhistă tibetană, cântă mai mereu cu ochii închiși, de parcă ar medita, iar din banii câștigaţi din cântat nu duce viaţa obișnuită a unei vedete de muzică ci susţine financiar proiecte de binefacere în îndepărtatul Nepal: este Ani Choying Drolma, care sâmbăta aceasta va cânta în București, într-un concert umanitar pentru copiii Nepalului.

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (7)

Aseară a fost un alt stil de-a petrece duminica în familie, în Roșia Montană bucureșteană: static, în Piaţa Universităţii, cu cântece ce mă fac să mă gândesc la un Cenaclu Flacăra în versiune 2.0; foarte probabil că susţinătorii sus-puși ai proiectului minier de la Roșia Montană și-au frecat mâinile de bucurie, gândind că în sfârșit frigul și cele 11 săptămâni de proteste i-au dat gata pe manifestanţi; dar eu aș zice că mai degrabă s-a intrat într-o altă etapă a protestelor, în care un timp se va protesta altfel decât până acum. Oricum, e de remarcat că cele 11 săptămâni de proteste și-au creat un întreg folclor urban de cântece de protest, pe care le-aș asemăna cu cântecele de haiducie de pe vremuri; așa că la finalul postării am lăsat favoritele mele de aseară: o fotografie și o asemenea melodie din folclorul urban al Roșiei Montane, pe alese… Și merită să intri și tu pe vizitatirosiamontana.ro, unde vei afla cum poţi ajunge la Roșia Montană, unde te poţi caza și ce poţi vedea acolo; pentru că în mod sigur nu e deloc rea ideea de a petrece Crăciunul și Revelionul la Roșia Montană, ori măcar de a face o plimbare de week-end pe acolo…

Sikhii, războinicii Indiei (1)

Sunt sigur că ţi-i aduci aminte din filmele vestice în care apar imigranţi indieni: poartă turbane mari, viu colorate, și bărbi negre și dese, frumos îngrijite, și își întâmpină politicoși clienţii în pragul prăvălioarei lor în care învârt cine știe ce afacere mică dar prosperă; foarte probabil că ai rămas cu senzaţia că sunt niște indieni obișnuiţi, și că așa trebuie să arate indienii; ori poate ai gândit că sunt musulmani, din moment ce au bărbi și turbane; dar nu sunt nici indieni obișnuiţi și nici musulmani; sunt sikhi, războinicii Indiei.

Călătorii altfel: Free China - Curajul de a crede

Ai auzit vreodată de Falun Gong? Probabil că nu, dar să știi că este una din cele mai triste povești ale omenirii din ultimele două decenii: începând din 1999 zeci de milioane de practicanţi chinezi de Falun Gong au fost persecutaţi crunt de autorităţile Chinei comuniste, bătuţi, închiși, supuși unor presiuni uriașe pentru a abjura, torturaţi sau uciși…

Darjeeling, regina dealurilor himalayene (1)

Acum câteva zile am văzut undeva pe facebook o fotografie din Darjeeling, un orășel indian colorat și umed, cocoţat pe pantele himalayene din nord-estul Indiei; imaginea mi-a adus aminte că am trecut și eu prin Darjeeling, și deși mi-a părut un loc grozav de interesant încă nu am scris aproape nimic despre el; așa se face că astăzi vă voi povesti despre Darjeeling, regina dealurilor himalayene.

Sicilia, mini-ghid ici-colo

Temple antice grecesti, catedrale si castele arabo-normande, orasele baroce, metropole moderne ca Palermo si Catania, locuri idilice pentru a pierde vremea ca Taormina si Cefalu, plaje, insule si peisaje care iti taie rasuflarea, mancaruri incantatoare si vinuri de neuitat; asta e tot? nu, pentru ca eram gata sa uit de Muntele Etna, cel mai inalt vulcan activ din Europa (3.329 metri) si unul din cei mai activi vulcani din lume; pe toate acestea le poti gasi in Sicilia, si nici macar nu sunt singurele ei daruri: mai are inca multe altele…

Cefalù

Manose

Imi place sa ascult muzica locurilor pe unde ajung sa cutreier, asa ca la plecarea din Nepal am cumparat, printre altele, si un CD cu muzica acestui Manose; imi aduc aminte ca era o taraba plina cu CD-uri din care habar nu aveam ce sa aleg, si am ales dupa criterii oarecum bizare, fara sa stiu nimic despre el.

Aveam sa aflu mai tarziu ca Manose e cunoscut deja de-a lungul si de-a latul lumii pentru melodiile sale cantate la bansuri, flautul de bambus tipic subcontinentului indian; si ca dovada ca lumea este mai mica decat pare, pe 1 octombrie 2010 cine credeti ca a cantat la Bucuresti, impreuna cu Deva Premal si Mitten? Chiar Manose!

Resham Firiri

O auzi peste tot prin Nepal, si e intampinata de fiecare data cu atata mandrie si bucurie, incat ai spune ca Resham Firiri este un al doilea imn al Nepalului. Si se danseaza pe ea, in cerc, ca la hora, dar cu miscari mult mai exotice; stiu sigur asta, de cand am dansat-o la lumina focului, in satucul Sauraha din mijlocul parcului national Chitwan...

Nawang Khechog: Year In Tibet

Prima oara cand l-am auzit cantand pe Nawang Khechog la flautul lui fermecat eram in Dharamshala, capitala exilului tibetan si a lui Dalai Lama. Mi-a mers drept la inima, asa ca mi-am cumparat vreo doua cd-uri cu muzica lui, pe care le ascult cand am chef sa-mi aduc aminte de acele tinuturi indepartate.

Nawang Khechog s-a nascut in Tibet, iar dupa ocuparea de catre chinezi a Tibetului familia lui a facut la fel ca alte zeci de mii de tibetani: a ales calea exilului in India. In India a primit educatie monastica, iar timp de 11 ani a fost calugar buddhist tibetan; si se pare ca din acesti 11 ani a petrecut o perioada de 4 ani intr-o retragere ascetica undeva prin Himalaya, sub indrumarea lui Dalai Lama. In 1986 a emigrat in Australia si a inceput sa cante impreuna cu artisti occidentali, ajungand faimos pentru melodiile lui tibetane cantate la flaut; din care iata una aici:

Om Mani Padme Hum

Stiam ca este una dintre marile mantre ale buddhismului. Primul contact cu ea: imediat dupa sosirea in India, la aeroport; urcand in masina cu care trebuia sa facem drumul din Delhi pana in Dharamshala, am vazut mantra scrisa pe un fel de stegulet, agatat la loc de cinste inauntru; cu litere tibetane si latine, in rostirea tibetana: Om Mani Peme Hung. Rinku, soferul nostru nepalez, nu mai agatase nimic pe langa ea.

Yungchen Lhamo: Happiness Is...

Cea mai cunoscuta voce feminina a Tibetului. Numele ei, Yungchen, inseamna “Zeita Cantecului”, si i-a fost dat de un lama buddhist la putina vreme dupa nasterea ei, undeva aproape de Lhasa.

A parasit Tibetul ocupat de chinezi in 1989, cand avea 26 de ani; ca mai toti evadatii tibetani, Yungchen s-a indreptat mai intai catre Dharamshala, pentru a-l putea vedea pe Dalai Lama. Apoi s-a stabilit in Australia, iar mai tarziu in New York, a cunoscut succesul artistic in Occident, a cantat impreuna cu Sheryl Crow, cu Annie Lennox si cu alti artisti mari, iar cantecele ei pot fi auzite in "Sapte ani in Tibet" si in mai multe documentare despre Tibet.

Yoghinii din Tibet

A Song for Tibet

Filmat in muntii Himalaya din India si in Canada, A Song for Tibet (Anne Henderson, 1991) relateaza povestea dramatica a eforturilor pe care le fac tibetanii din exil, inclusiv Dalai Lama, pentru a-si salva patria si pentru a-si pastra vii traditiile. Dupa invadarea tarii lor de catre China la finalul anilor `50 tibetanii au luptat continuu pentru supravietuire culturala si politica. (http://www.nfb.ca/film/a_song_for_tibet)

Dharamshala, T.C.V.: dans si cantec tibetan

Filmuletul de mai jos a fost facut in Dharamshala, la aniversarea Tibetan Children`s Village din octombrie 2009; in mod sigur merita vazut pana la capat, pentru frumusetea cantecului si dansului din acel colt indepartat de lume; iar in a doua jumatate a filmului veti regasi ritmuri care seamana surprinzator de mult cu cele ale horei noastre...

Doua zile perfecte, ici-colo

Reteta e simpla: in geanta, camera foto, un tricou si cateva maruntisuri; in masina, rezervorul plin, si o duzina de cd-uri cu muzica de toate felurile: fado, adus din Lisabona, flamenco, luat din Sevilla, muzica siciliana din Palermo si dalmata din Dubrovnik, tango, cubaneza, Santana, si tot asa; in gand, drumul, si nu destinatia, si un chip de undeva, de departe; si bucuria de-a hoinari liber, ici-colo; si, obligatoriu, Alifantis: