Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (10)

O schimbare radicală de trend în Roșia Montană bucureșteană, este ceea ce am văzut clar aseară: nu s-au mai purtat lozincile privind Roșia Montană și Pungești, ci cele împotriva parlamentarilor și guvernului; ar părea că e desuet să vorbesc în continuare despre ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană, dar între protestele începute pe 1 septembrie 2013 și cele de aseară există o continuitate indiscutabilă, de la „Uniţi salvăm Roșia Montană” la „Uniţi salvăm toată România”. Și să dăm cezarului ce-i al cezarului: întregul merit pentru ce a fost aseară revine, fără dubii, parlamentarilor, care în marţea neagră de 10 decembrie au votat "ca o cireadă de vaci", cum spunea un deputat liberal, tot ceea ce văcarii lor le dăduseră să voteze. Ei, acum mai poţi spune că parlamentarii nu sunt buni de nimic?

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (9)

Circulaţi!, circulaţi!, erau cuvintele pe care le puteai auzi foarte des aseară dacă erai în trecere pe trotuarul din faţa fântânii din Piaţa Universităţii, adică în piaţeta numită 21 decembrie 1989; din câte se pare jandarmii erau extrem de hotărâţi să nu permită trecătorilor bucureșteni să vadă ori să înţeleagă ce se petrece acolo, în spatele celor două cordoane de jandarmi formate în jurul celor ce protestau pentru recentele evenimente din Pungești; eu vă pot spune doar ce am văzut cu ochii mei: mai multe femei bruscate de jandarmi (de trei scene îmi amintesc ușor), doi oameni târâţi cu brutalitate (excesiv de multă brutalitate, aș spune eu) în mașinile jandarmeriei, un bărbat luat cu ambulanţa și dus la spitalul Floreasca cu un picior rupt, despre care oamenii spuneau că primise o lovitură de bocanc de la un jandarm în zona genunchiului, un puști de 17 ani luat cu ambulanţa și dus la spitalul Universitar, despre care cei de acolo povesteau că primise o lovitură în piept de la un jandarm; și se zvonea printre protestatari, habar nu am dacă justificat sau nu, că ar fi fost mai mulţi răniţi sau loviţi (vreo șase cu totul, spunea cineva), printre care și o femeie de vreo 50 de ani.

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (8)

Aseară a fost a 12-a săptămână de proteste de duminică, iar Roșia Montană bucureșteană a părut că își dă sufletul precum un biet moșneag de 120 de ani. Așa că iată mai jos ceea ce păreau a fi, aseară în Piaţa Universităţii, ultimele sale cuvinte…

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (7)

Aseară a fost un alt stil de-a petrece duminica în familie, în Roșia Montană bucureșteană: static, în Piaţa Universităţii, cu cântece ce mă fac să mă gândesc la un Cenaclu Flacăra în versiune 2.0; foarte probabil că susţinătorii sus-puși ai proiectului minier de la Roșia Montană și-au frecat mâinile de bucurie, gândind că în sfârșit frigul și cele 11 săptămâni de proteste i-au dat gata pe manifestanţi; dar eu aș zice că mai degrabă s-a intrat într-o altă etapă a protestelor, în care un timp se va protesta altfel decât până acum. Oricum, e de remarcat că cele 11 săptămâni de proteste și-au creat un întreg folclor urban de cântece de protest, pe care le-aș asemăna cu cântecele de haiducie de pe vremuri; așa că la finalul postării am lăsat favoritele mele de aseară: o fotografie și o asemenea melodie din folclorul urban al Roșiei Montane, pe alese… Și merită să intri și tu pe vizitatirosiamontana.ro, unde vei afla cum poţi ajunge la Roșia Montană, unde te poţi caza și ce poţi vedea acolo; pentru că în mod sigur nu e deloc rea ideea de a petrece Crăciunul și Revelionul la Roșia Montană, ori măcar de a face o plimbare de week-end pe acolo…

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (6)

De data asta totul părea că este în favoarea jandarmilor: în piaţa Universităţii se strânseseră jandarmi mai mulţi și manifestanţi mai puţini ca în alte duminici, pancartele erau puţine și timide iar lumea aștepta într-o tăcere tensionată, rău-prevestitoare, cu ochii pe ceas: la ora anunţată pentru plecare spre Guvern nu s-a întâmplat nimic, și nici măcar nu a început obișnuita larmă; colac peste pupăză s-a anunţat în porta-voce că jandarmii au solicitat ca marșul să aibă loc pe trotuar și că manifestaţia nu ar fi fost autorizată; și totuși...

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (5)

Strângem laţul în jurul Parlamentului, se anunţa a fi deviza acestei duminici în familie pentru cei din Roșia Montană bucureșteană; dar se pare că linia roșie de care vorbea recent premierul a cam iritat mulţimea, așa că oamenii au ţinut cu tot dinadinsul să-i reamintească la fiecare sfert de oră: Ponta, nu uita, noi îţi tragem linia J... La finalul șirului de fotografii vei găsi și favorita mea de aseară; da, în pofida informaţiilor oficiale se pare că în România există și asemenea oameni...

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (4)

Coifuri; da, coifuri se poartă mai nou în Roșia Montană bucureșteană, făcute din hârtiile verzi și roșii cu care oamenii au rămas după construirea frunzei gigantice din Piaţa Victoriei; însă veţi vedea mai jos și un ins mai original, care își făcuse din aceeași hârtie o frumuseţe de mitră papală; se văd semne tot mai clare că iubitorii de câini și ecologiștii Roșiei Montane tind să-și unească lozincile și vocile într-un strigăt comun împotriva a ceea ce au desemnat prin termenul „PDL și USL - aceeași mizerie” (tendinţă cât se poate de logică, în definitiv, de mirare fiind doar faptul că nu au făcut asta mai devreme); de notat că jandarmii au fost mai amabili ca niciodată, din moment ce și-au făcut poză de gup cu manifestanţii - așa cum puteţi vedea în prima fotografie; iar preferata mea de aseară este, la fel ca în alte dăţi, ultima fotografie. Acestea fiind zise, să ne vedem cu bine duminica viitoare J...

Ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană (3)

S-au înmulţit dedicaţiile speciale, este ceea ce am observat ieri, în timp ce evaluam cu ochi critic ce se mai poartă prin Roșia Montană bucureșteană; de toate felurile: de la dedicaţiile individuale, pentru un singur fiu iubit al poporului (cum ar fi cea cu „Sclavus Maximus” și cea cu „Lingoule” - cărora le-aș da nota 10 cu felicitări, respectiv -10) până la dedicaţiile colective, pe listă / pomelnic de fii iubiţi ai poporului, înșiraţi pe pancartă cu răbdare de popă. Sunt tot mai încântat de colecţia mea de fotografii cu moda din Roșia Montană bucureșteană (asta fiind a patra postare din serie), și presimt că finalmente va ieși o frumuseţe de album despre simţul umorului la români, atunci când le dai cu cianură peste nas. Iar dintre fotografiile de aseară cel mai mult mi-a plăcut ultima; nu aș putea zice foarte exact de ce, dar nu-i așa că românii sunt frumoși?

Ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană (2)

Pancartele afișate de bucureșteni pentru Roșia Mortală pardon Roșia Montană devin de la duminică la duminică tot mai piperate și mai dense în aluzii deloc fine pentru domnii de la conducerea ţării. Dacă ar știi puţină istorie chiar ar cădea puţin pe gânduri, zic eu, văzându-le pe acelea cu diverși ani (cum ar fi 1437, 1784, 1821, 1848, 1907, 1987 sau 1989), la care se adăuga una cu semnul întrebării: 2013? Dar dacă știau puţină istorie pesemne că nu mai ajungeau în fruntea ţării, ci eventual în fruntea unor școlari... oricum, pentru mine câștigătoarea de aseară este pancarta din ultima imagine: dacă ai fost aseară pe stradă ori dacă vei vedea imaginile de mai jos sigur vei înţelege de ce...

De-a ţurca, de-a puia-gaia și de-a Roșia Montană

Săptămâna asta guvernanţii noștri s-au jucat cu voioșie nu ţurca sau puia-gaia, ca de obicei, ci de-a Roșia Montană: luni s-au jurat că proiectul va fi respins și închis cât ai zice “cianură”, după care s-au răzgândit și au convenit pasarea lui într-o comisie parlamentară de tip “boală lungă, moarte sigură”. În joc a intrat și directorul general al Gabriel Resources, Jonathan Henry, care întâi a promis că ne va duce la sapă de lemn, după care a retractat totul și ne-a asigurat glumeţ că are “cel mai profund respect pentru România, pentru cetăţenii săi, pentru Guvernul României şi pentru Parlament”. Se pare că se distrează de minune, dragii de ei… Așa că următoarea repriză a jocului va fi duminică 15 septembrie la ora 17,00, în piaţa Universităţii; când pesemne va fi nevoie și de pancarte noi faţă de cele de până acum: pe cele din 8 septembrie le-aţi văzut deja aici, iar câteva din 1 septembrie iată mai jos…

Ce se mai poartă în Roșia Montană bucureșteană

Ieri s-a împlinit o săptămână încheiată de când e limpede ca lumina zilei că Roșia Montană este nu un moft ecologist sau o problemă locală, ci o chestiune naţională: începând din 1 septembrie 2013 se văd pe harta ţării o Roșie Montană bucureșteană, o Roșie Montană clujeană, o Roșie Montană sibiană, o Roșie Montană timișoreană, o Roșie Montană ieșeană și așa mai departe, la care se adaugă câteva Roșii Montane mai mici prin felurite capitale ale lumii; încă există, ce-i drept, și o Roșie Montană canadiană-dâmboviţeană, dar rămân la părerea mea că va deveni bulion în scurtă vreme, undeva prin toamna sau iarna acestui an, după ce va fi bine storcoșită.