Într-o zi te vei întoarce

Cât de acasă mă simt acolo? Cât de drag îmi e locul acela? Cât de dragi îmi sunt oamenii de acolo? Aşa mă jucam cu întrebări mai zilele trecute, depănând în minte felurite locuri prin care am trecut. Şi întrebându-mă aşa iar şi iar am găsit două locuri cărora le-am dat note maxime la toate aceste întrebări; deşi ele sunt surprinzător de diferite între ele, dacă nu cumva opuse de-a binelea…

Pico del Teide. Sau când zeii nu sunt cu tine.

Cine a călătorit ştie: uneori zeii nu sunt cu tine. Ştii unde vrei să ajungi şi ştii ce ai de făcut să ajungi unde vrei să ajungi, dar nu ajungi, şi pace. Poate că este o zi din aceea în care nu iese mai nimic, sau poate că trebuia să mergi pe un alt drum în acea zi, sau poate că nu te plac spiritele locului; ori poate nu-ţi este scris să ajungi acolo aşa uşor, din prima încercare, ca să te întorci şi a doua oară. Oricum, când te apucă râsul văzând şirul de ghinioane cu care te confrunţi înţelegi limpede că zeii nu sunt cu tine. Ei bine, ultima oară când am simţit asta a fost acum câteva zile, când am vrut să fac cunoştinţă cu Pico del Teide, vârful muntos cel mai înalt din insulele Canare şi din întreaga Spanie.

Ici-colo, pe plaja paradisului

Parcă am mai zis, nu mă dau în vânt după soare, plajă şi mare: mă plictisesc repede, mă ard pe piele cât ai zice roşu ca racul iar ca să combat pericolul iminent al deshidratării şi insolaţiei sunt obligat să beau o grămadă de bere, care, după cum se ştie, merge la fix doar înainte de mese, după mese şi în timpul meselor. Una peste alta, combinaţia soare, plajă, mare îmi provoacă mereu arsuri de piele şi creşteri în volum, plus o plictiseală teribilă.

Andaluzia, mini-ghid ici-colo

Catedrale, palate orientale ca în 1001 de nopţi, moschei, metropole moderne precum Sevilla și Málaga alături de unul din cele mai vechi orașe ale Europei, Cádiz, munţi cu vârfuri înzăpezite la doi pași de plaje mângâiate de soare, Pueblos Blancos, așezările albe din ţinutul bandiţilor, și ziduri albe din vechile cartiere arabe, având ferestre cu chenare ocru și balcoane de fier forjat; să mai adăugăm vinuri, corride, flamenco, rochii cu volane jucăușe, călăreţi trufași pe cai superbi și cârduri de señoritas în trăsuri pe la fiestele memorabile din aceste locuri. Acesta ar fi cel mai scurt rezumat pe care l-am putut face despre Andaluzia, ţinutul cel mai sudic, mai însorit și mai petrecăreţ al Spaniei, iar acum să-i depănăm pe îndelete întreaga poveste.

Sevilla. Oh Gran Sevilla…

Oh gran Sevilla, Roma triunfante en ánimo y nobleza!, ar fi spus Cervantes, autorul nemuritorului Don Quijote, despre capitala Andaluziei; ceea ce vă spun sincer că mi s-a părut o exagerare patriotardă tipic andaluză, și nimic altceva: bun, o fi Sevilla orașul cel mai mare al Andaluziei, cel mai prosper și cel mai vesel; într-adevăr aici se ţine și faimoasa Feria de Abril, una din marile sărbători ale Spaniei, iar tot Sevilla are și una din echipele de fotbal cele mai iubite ale peninsulei iberice… dar totuși oricine știe că marile atracţii ale Andaluziei sunt Granada și Cordoba, iar nu Sevilla; și atunci cum ar putea Sevilla să întreacă Roma în curaj și nobleţe?!...

Granada, ultimul bastion maur în Europa. Și cum am ratat să văd Alhambra.

Cum dorește căprioara apa rece de izvor, așa doream și eu, cu sete năpraznică ca în miezul Saharei, să văd fabuloasa Alhambra din Granada: fosta reședinţă a emirilor mauri ai Granadei are pentru călători atracţia tulbure dar ademenitoare a poveștilor orientale cu emiri, eunuci, cadâne, viziri și intrigi nesfârșite ţesute între ei, deci cum ai putea să o ratezi? Vă spun eu cum, simplu ca bună ziua, după cum voi povesti mai departe; pentru că da, recunosc (așa cum se recunosc păcatele cele grave, cu ochii în pământ, în poziţia ghiocelului), am reușit această performanţă absolut unică: am vizitat Granada, dar am ratat să văd Alhambra.

Córdoba: cele 1001 de nopţi ale Andaluziei

Acum vreun mileniu era unul dintre cele mai mari orașe ale lumii și cel mai mare oraș al Europei occidentale: avea mai bine de cinci sute de mii de locuitori, 3000 de moschei, 300 de băi publice, zeci de palate superbe, o universitate prestigioasă și o bibliotecă uriașă, cu sute de mii de volume, iar califii musulmani din dinastia omeiazilor își stabiliseră aici centrul stăpânirii lor; splendoarea sa era egalată doar de cea a Bagdad-ului, iar o parte din poveștile celor 1001 de nopţi puteau foarte bine să se petreacă tot aici, în Córdoba, capitala Spaniei arabe. Astăzi Córdoba înseamnă cea mai întinsă arie urbană declarată ca patrimoniu UNESCO, iar ca întindere este al doilea oraș vechi din toată Europa; și încă nu v-am spus nimic despre frumoasa frumoaselor din Córdoba, La Mezquita…

Cádiz, orașul flotei de aur

În jur sunt clădiri albe, cu terase plate în loc de acoperișuri, iar din loc în loc turnuri ciudate, ca de minarete, scăldate într-un soare puternic, cu iz de Maghreb; ai putea crede că e vreun oraș nord-african și că din clipă în clipă va începe chemarea muezinilor, dacă ici-colo nu s-ar vedea vreun acoperiș cu ţigle roșii ori vreun turn de biserică; iar silueta uriașă a catedralei risipește orice îndoială: nu-i un oraș nord-african de la doi pași de Sahara, ci Cádiz, din sudul Spaniei: orașul flotei de aur.

Barcelona, locul de joacă al lui Gaudi

Habar nu am cum au aflat alţii de Barcelona ca destinaţie de călătorie, însă îmi aduc aminte și acum cum am aflat eu de ea: rătăceam agale pe la un târg Bookfest când am găsit o carte despre Gaudi; am răsfoit-o, am fost încântat de ce am văzut acolo și m-am decis să călătoresc cât mai curând în Barcelona - locul de joacă al lui Gaudi.

Málaga, citadela maură a lui Picasso

Când ajungi în Málaga este foarte tentant să faci ca mai toată lumea și să treci mai departe spre staţiunile însorite de pe Costa del Sol ori spre Sevilla, capitala Andaluziei; Málaga e cunoscută nu ca o atracţie turistică în sine, ci ca al doilea centru urban din Andaluzia, având al doilea port maritim din toată peninsula iberică și un aeroport măricel ce unește staţiunile de pe Costa del Sol cu o puzderie de orașe ale Europei; la fel am făcut și eu când am ajuns prima dată în Málaga: plaja nu se numără printre pasiunile mele, așa că am luat trenul spre Sevilla, nerăbdător să prind începutul faimoasei Feria de Abril, una din cele mai mari fieste ale Spaniei. Însă la întoarcerea din Sevilla în Málaga m-am decis să-i dau o șansă și să explorez faţa mai puţin cunoscută a acestui oraș mare și aglomerat, înainte de-a urca în avion înapoi spre casă; nu regret deloc, și iată de ce…

Feria de Abril 2012, Sevilla

Este sarbatoarea cea mai mare a Sevillei, capitala Andaluziei; si este una dintre cele mai mari sarbatori ale Spaniei: Feria de Abril, sau Feria de Sevilla. In fiecare primavara, in aprilie sau mai, Sevilla are sase zile si sase nopti de petrecere continua, in cel mai curat stil andaluz: trasuri impodobite, caballeros defiland mandri pe cai superbi, señoritas imbracate in trajes de flamenca multicolore, castañuelas, flamenco, cantece sevillanas, dansuri baile por sevillanas, gustarele tapas si multe, multe pahare cu vinuri jerez ori manzanilla.

Anul acesta Feria de Abril se va tine in perioada 24-29 aprilie; de marti pana duminica tarziu, ca de obicei. Gazda petrecerii fiind, ca intotdeauna, Sevilla, frumoasa capitala a provinciei spaniole Andaluzia. Iar mai multe detalii despre ce inseamna Feria de Sevilla puteti gasi aici.

Ronda: orasul rupt in doua

Pare o simpla figura de stil, dar nu este; oraselul andaluz Ronda este, intr-adevar, rupt in doua de un canion adanc de 100 de metri; iar Ronda se intinde, astfel taiata la mijloc, pe ambele parti ale canionului, avand case cocotate spectaculos pana la marginea prapastiei. El Tajo este numele dat de localnici acestui canion, iar pe fundul sau curge un mic rau numit Guadalevin; desi arata modest si inofensiv in majoritatea timpului, Guadalevin se transforma in unele primaveri intr-o adevarata bestie dezlantuita, care se revarsa dinspre munti in torente furioase, inundand canionul si punand la grea incercare podurile de piatra care il traverseaza.

Sevilla: Feria de Abril

Daca vrei sa gusti Andaluzia du-te la Feria de Abril, in Sevilla. Intr-o tara in care gasesti fiestas, ferias si romerías la tot pasul, pe toata durata anului si chiar si in cele mai mici sate, Feria de Abril este cea mai renumita sarbatoare a orasului Sevilla si a provinciei Andaluzia, si una din cele mai faimoase sarbatori ale Spaniei.